Atunci când auzim despre vindecări miraculoase, în urma aplicării unor leacuri băbeşti sau a unor metode controversate, avem tendinţa de a fi reticenţi. Cu atât mai mult, atunci când auzim, de exemplu, despre un pământ miraculos din curtea unei biserici, despre care se spune că vindecă infecţiile.
Dar ce facem când aceste practici au rezultat? Mai ales un rezultat confirmat de ştiinţă.[BBC]
Solul care vindecă infecţiile
Tradiţia folosirii pământului pentru a vindeca infecţiile în parohia Boho, din Irlanda, datează cel puţin din anul 1803. A fost începută de un preot, reverendul James McGirr.
De atunci, oamenii au tot folosit solul din curtea bisericii, acest lucru fiind catalogat drept o minune, transformând biserica Boho într-un adevărat loc de pelerinaj în rândul celor bolnavi.
Oamenii obişnuiesc să-şi pună sol şi apoi să-şi înfăşoare zonele afectate de infecţii cu o pânză.
O parte a ritualului implică şi spunerea unor rugăciuni, lucru cu care Biserica Catolică nu este de acord, întrucât întreg procesul intră mai degrabă în zona vrăjitoriei.
Intervenţia ştiinţei
Nu au existat studii în trecut privind proprietăţile solului. Mereu s-a crezut că este vorba despre o simplă tradiţie perpetuată în timp.
Cu toate acestea, solul din curtea bisericii Boho, pe care oamenii îl iau acasă cu speranţa că acesta le vindecă infecţiile, chiar are proprietăţi tămăduitoare.
Dr. Gerry Quin, un renumit microbiolog, a identificat o tulpină a unui microorganism numit Streptomyces.
Iniţial, dr. Quinn s-a arătat intrigat de superstiţiile legate de solul minune, însă a fost suficient de curios încât să-l studieze. Curiozitatea sa, dublată de faptul că un sâmbure de adevăr trebuia să existe în credinţa populară despre solul tămăduitor, au dus la o descoperire interesantă.
Se pare că microorganismul descoperit de Dr. Quinn ar putea ucide primii trei agenți patogeni identificați de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca fiind o amenințare majoră pentru umanitate. Microorganismul descoperit în solul din curtea bisericii Boho era unul necunoscut până când a fost identificat de către Dr. Quinn.
Streptomyces este cel mai mare gen de actinobacterii, aparținând familiei Streptomycetaceae. Până în prezent, au fost descrise peste 500 de specii aparținând acestui gen. Speciile din acest gen sunt caracterizate de producerea unui număr mare de metaboliți secundari. Aceştia secretă aproximativ două treimi din antibioticele utilizate clinic, de origine naturală, printre ele numărându-se şi streptomicina.
Aşadar, o credinţă populară, pe care mulţi o blamau, iar unii chiar o luau în râs, reprezintă un fundament ştiinţific extrem de complex.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
