Lubna din Córdoba, femeia care a supravegheat una dintre cele mai mari biblioteci din lume

În inima Andaluziei secolului al X-lea, în plină epocă de aur, o femeie pe nume Lubna din Cordoba se ridica deasupra condiției sale pentru a deveni una dintre cele mai strălucite minți ale timpului. Polimat, poetă și o bibliotecară vizionară, Lubna a pornit de la origini umile pentru a ajunge unul dintre cei mai respectați savanți din Califatul Omeiad.

Activitatea sa a lăsat o amprentă decisivă asupra conservării și diseminării cunoașterii în timpul Epocii de Aur a Islamului. Ca pivot intelectual al legendarei biblioteci regale din Madinat al-Zahra, Lubna a întruchipat spiritul unei ere în care Cordoba era un far al învățăturii, toleranței și efervescenței culturale.

Lubna din Córdoba: o minte sclipitoare într-un imperiu al cunoașterii

Data exactă a nașterii Lubnei este pierdută în negura timpului, dar istoricii estimează că a venit pe lume la începutul secolului al X-lea, într-o familie modestă. Unele relatări sugerează că s-a născut sclavă, în timp ce altele o descriu ca pe o orfană adoptată la curtea califală. Indiferent de origine, un lucru este cert: intelectul și curiozitatea ei ieșite din comun au distins-o de la o vârstă fragedă.

Contextul a fost de partea ei. Califatul Omeiad, care stăpânea Al-Andalus (Spania și Portugalia de astăzi), considera cunoașterea un pilon al guvernării. Sub Abd al-Rahman al III-lea și succesorul său, Al-Hakam al II-lea, Cordoba a devenit un creuzet al culturilor, unde musulmani, evrei și creștini colaborau cu savanți veniți din întregul bazin mediteranean.

În acest mediu fertil, talentele Lubnei au înflorit. Curtea i-a recunoscut potențialul și a investit în educația sa, permițându-i să studieze gramatica arabă, poezia, matematica și științele, specializându-se în cele din urmă în al-kitaba – arta scrierii. Măiestria sa în caligrafie și transcrierea manuscriselor a atras atenția califului Al-Hakam al II-lea, un bibliofil pasionat, care avea să-i încredințeze cel mai de preț proiect al său: biblioteca regală.

Până în anii 950, Lubna ocupa deja o poziție de scrib și secretar în administrația califală. Curând, a devenit un veritabil ambasador cultural, călătorind până în îndepărtatele Cairo, Bagdad și Damasc pentru a achiziționa manuscrise rare. Negocia cu savanți, comercianți și mănăstiri, întorcându-se la Cordoba cu comori neprețuite – de la tratate filosofice grecești la texte medicale persane.

Abilitățile sale lingvistice i-au permis să joace un rol crucial în traducerea operelor din siriacă, greacă și latină în arabă, asigurându-le astfel supraviețuirea. Alături de contemporani precum medicul și diplomatul evreu Hasdai ibn Shaprut, Lubna a pus bazele unui centru de traducere și învățământ care, prin amploarea sa, rivaliza cu faimoasa Casă a Înțelepciunii (Bayt al-Hikma) din Bagdad. Prin eforturile sale, operele fundamentale ale lui Euclid, Aristotel și Galen au fost păstrate pentru posteritate, punând bazele gândirii Renașterii europene.^[sursa]

Stăpâna bibliotecii de la Madinat al-Zahra

Însă cea mai mare realizare a Lubnei a fost administrarea bibliotecii regale de la Madinat al-Zahra, opulentul palat-oraș construit de Abd al-Rahman al III-lea. Sub patronajul lui Al-Hakam al II-lea, biblioteca a devenit una dintre cele mai mari din lume, adăpostind între 400.000 și 600.000 de volume – un număr uluitor pentru acea epocă. În calitate de bibliotecar-șef, Lubna a organizat, a catalogat și a supervizat copierea manuscriselor, transformând colecția într-un centru de studiu cu rezonanță globală.

Munca ei era atât administrativă, cât și academică. A format o întreagă echipă de scribi, mulți dintre ei femei, în arta meticuloasă a producerii de manuscrise. Cronicarul Ibn Bashkuwal îi sublinia „precizia și strălucirea” în adnotarea textelor. Biblioteca a devenit un refugiu pentru gânditori, iar Lubna a îngrijit personal colecțiile pentru a acoperi domenii diverse, de la teologie și astronomie, la botanică și poezie.

O femeie într-o lume a bărbaților

În timp ce în Europa medievală femeile erau, în mare parte, excluse din viața intelectuală, Al-Andalus oferea o flexibilitate relativă. Chiar și așa, femeile savant erau o raritate. Proeminența Lubnei, atestată de numeroși istorici bărbați ai vremii, vorbește de la sine despre abilitățile sale excepționale și despre patronajul progresist al califului.

Dar Lubna nu s-a limitat la biblioteconomie. A excelat ca poetă și matematiciană. Deși nicio poezie nu i-a supraviețuit intactă, contemporanii i-au lăudat versurile pentru spiritul ascuțit și profunzimea emoțională, relatând chiar dueluri poetice curajoase purtate cu savanți bărbați. În matematică, a predat aritmetică și geometrie funcționarilor de la curte, asigurând eficiența birocrației califale. Tradiția orală spune că i-a instruit personal pe tânărul prinț Hisham (viitorul calif Hisham al II-lea) și pe Subh, influenta soție a lui Al-Hakam al II-lea.

O moștenire ce a învins timpul

Epoca de aur a Al-Andalus a început să apună după moartea lui Al-Hakam al II-lea, în anul 976. Succesorul său era un copil, iar puterea reală a căzut în mâinile vizirului Al-Mansur, care a prioritizat expansiunea militară în detrimentul culturii. Finanțarea bibliotecii regale a secat, iar magnificul palat-oraș Madinat al-Zahra a fost în cele din urmă jefuit și distrus în timpul războiului civil din 1009-1031. Majoritatea manuscriselor sale prețioase au fost pierdute sau dispersate în vâltoarea istoriei.

Soarta Lubnei în timpul acestor tulburări rămâne un mister. Cel mai probabil, s-a stins din viață la sfârșitul secolului al X-lea, fără să apuce să vadă cum munca sa de o viață se prăbușește. Cu toate acestea, moștenirea ei a dăinuit prin savanții pe care i-a format și prin textele pe care le-a salvat. Secole mai târziu, marele gânditor andaluz Ibn Hazm o amintea pe Lubna ca pe un simbol al măreției pierdute a Cordobei – o mărturie a unei femei excepționale a cărei pasiune pentru cunoaștere a învins timpul.