Virgil Iovănaş, liceanul de 15 ani care şi-a dat viaţa apărând Ardealul

Virgil Iovănaș a fost un copil erou, care şi-a pierdut viaţa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe când avea doar 15 ani.

Virgil s-a născut în data de 29 martie 1929, în localitatea Curtici, o aşezare românească străveche din județul Arad. A fost fiul unui angajat al Căilor Ferate Române și a avut două surori. A fost un elev silitor și pasionat de științe și sport. A studiat la liceul industrial „Aurel Vlaicu“ din Arad, unde a învățat mecanică și electricitate.

Copilăria și-a petrecut-o ascultând poveștile unchiului său din timpul Primului Război Mondial, visând să devină pilot. Tot de la acesta a aflat că fusese o vreme când Transilvania nu aparţinea României. Iar Dictatul de la Viena, din data de 30 august 1940, a tulburat din nou apele. Atunci s-a semnat actul prin care partea de nord a Transilvaniei, ce cuprindea 43.492 de kilometri pătraţi şi 2.667.000 de locuitori, majoritatea români, a fost luată României şi integrată în Ungaria horthystă.

Acesta a fost un moment marcant pentru tânărul Virgil Iovănaş. S-a hotărât să se implice activ în lupta pentru recuperarea Ardealului, ce avea să se desfăşoare patru ani mai târziu.

În anul 1944, Virgil Iovănaş a terminat clasa a patra a liceului industrial „Aurel Vlaicu“. În luna septembrie au început să se audă bubuiturile înfundate ale tunurilor. O nelinişte apăsătoare se lăsa asupra localităţilor din zonă, iar oamenii se întrebau cu inima strânsă: „Oare va trece peste noi frontul?”

Virgil Iovănaş, eroul care şi-a dat viaţa pentru ţară la doar 15 ani

Auzind că trupele inamice vor trece graniţa, mulţi localnici din Curtici şi din alte aşezări din apropierea graniţei şi-au strâns lucrurile în căruţe şi au pornit în către locuri mai sigure. Familia lui Virgil Iovănaş, la fel ca multe altele, n-a părăsit de la început localitatea.

Câteva zile mai târziu, când lucrătorii CFR din Curtici au fost anunţaţi de cantonierul din punctul de frontieră că trupele germane au trecut graniţa, localnicii au fost urcaţi în vagoane şi duşi în zone mai îndepărtate de linia frontului.

Din păcate, în acea zi, Virgil Iovănaş nu era acasă. Nu a ştiut ce s-a întâmplat cu mama şi cu surorile sale. Astfel, a plecat în căutarea lor şi în drum, în apropiere de localitatea Şofronea, s-a alăturat unui convoi militar din Armata Română, condus de căpitanul Pete Romulus.

Văzând hotărârea tânărului de a participa la efortul trupelor române în lupta lor împotriva inamicului, căpitanul i-a acordat iniţial misiuni de supraveghere a terenului, de aprovizionare cu muniţii şi, mai târziu, de servant la tun.^[sursa]

La un moment dat, mai rămăseseră în viaţă căpitanul, un tunar şi elevul Virgil Iovănaş. Acesta din urmă, în cursul bătăliei, a învăţat mânuirea tunului. Un obuz a explodat aproape de bravul căpitan, iar o schijă l-a atins mortal în plămâni. A mai apucat să dea ultimele instrucţiuni, apoi şoferul l-a aruncat în camion şi au plecat. Căpitanul Romulus Pete s-a stins în chinuri în drum spre spitalul din Lipova.

Tunul continua să tragă, deservit de cei doi rămaşi în viaţă. Dar începuse să se întunece şi văzând flama, inamicii au localizat imediat tunul şi au pus în acţiune brandurile.

Un obuz a căzut chiar pe tun, lovindu-i pe amândoi. Tunarul a murit pe loc. Elevul, inconştient, a fost dus la spitalul din Lipova. În data de 16 septembrie 1944, Virgil Vovănaş a murit în braţele tatălui său. Avea doar 15 ani.

Mormântul lui Virgil Iovănaş

Virgil Iovănaş a fost înmormântat în cimitirul din Lipova. La cererea tatălui său, la 1 iunie 1945, a avut loc reînhumarea osemintelor lui Virgil Iovănaş în pământul natal al Curticiului, de la margine de ţară.

Mormântul lui Virgil a fost acoperit atunci cu crini albi, simbol al purităţii. Colegii de clasă de la liceul „Aurel Vlaicu“ i-au înălţat la mormânt un monument din marmură şi fier forjat. Ca omagiu veşnic adus eroilor neamului, locuitorii comunei Şofronea au ridicat pe locul unde s-au jertfit vitejii de sub comanda căpitanului Pete Romulus un monument memorial pe care este săpată inscripţia: „Eroilor căzuţi în luptele de la 13 septembrie 1944, apărând Ardealul“.

Virgil Iovănaș a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de cavaler, cu panglică de „Virtutea Militară” și cu Medalia „Meritul Militar” clasa I. A primit și titlul de „Erou al Națiunii” și a fost numit cetățean de onoare al orașului Curtici. De asemenea, mai multe școli și străzi din Arad și din țară îi poartă numele.