Oamenii de Neanderthal erau mai inteligenţi decât se credea: foloseau unelte sofisticate, îmbinate cu lipici

Oamenii de Neanderthal erau mai inteligenţi decât se credea, iar dovezile descoperite recent confirmă acest lucru.

Pe lângă faptul că vânau lei de peșteră, creau artă, găteau crabi și puteau fi extrem de matinali, neanderthalienii din ceea ce este acum Europa foloseau și propriul lor tip de lipici.

Un studiu publicat în data de 21 februarie 2024 în revista Science Advances constată că uneltele lor din piatră erau ținute împreună de un adeziv cu mai multe componente. Aceasta este cea mai veche dovadă a unui adeziv complex folosit de neanderthalieni pe continentul european.^[sursa]

De asemenea, acest lucru adaugă mai multe dovezi la teoria conform căreia acești predecesori umani dispăruți aveau un nivel de cunoaștere și de dezvoltare culturală mai ridicat decât credeau oamenii de știință anterior.

Oamenii de Neanderthal erau mai inteligenţi decât se credea

În cadrul studiului, o echipă internațională de cercetători a reexaminat uneltele care au fost descoperite pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea în situl arheologic Le Moustier din Franța. Uneltele datează de acum aproximativ 120.000 de ani și 40.000 de ani, din timpul Paleoliticului mijlociu sau a vechii Epoci de Piatră.

„Aceste unelte uimitor de bine conservate prezintă o soluție tehnică în linii mari similară cu exemplele de unelte realizate de oamenii moderni timpurii din Africa, dar rețeta exactă reflectă o «învârteală» neanderthaliană, care constă în producerea de mânere pentru uneltele de mână.”, a declarat într-un comunicat Radu Ioviță, coautor al studiului și antropolog la Universitatea din New York.^[sursa]

Uneltele au fost împachetate individual în anii 1960, păstrând substanțele organice din cleiul foarte vechi. Cercetătorii au găsit urme ale unui amestec de ocru și bitum pe mai multe raclete, fulgi și lame. Ocrul este un pigment de pământ natural care poate fi galben pal, roșu, maro și violet. Bitumul se găsește în mod natural în sol și este o componentă a asfaltului care poate fi obținut din petrol brut. În regiunea Le Moustier, bitumul și ocrul ar fi trebuit să fie colectate din locuri îndepărtate. Potrivit autorilor, acest lucru ar fi însemnat mult timp, efort, planificare și o abordare țintită.

„Am fost surprinși de faptul că conținutul de ocru a fost mai mare de 50%. Acest lucru se datorează faptului că bitumul uscat la aer poate fi folosit nealterat ca adeziv, dar își pierde proprietățile adezive atunci când se adaugă proporții atât de mari de ocru.”, a declarat Patrick Schmidt, coautor al studiului, arheolog și geolog la Universitatea din Tübingen, Germania, într-un comunicat.^[sursa]

După ce au aflat ce compuși au fost folosiți, cercetătorii au testat rezistența materialului adeziv în laborator. Atunci când au folosit bitum lichid, substanța nu a fost cu adevărat potrivită pentru lipire. Cu toate acestea, dacă s-a adăugat 55% ocru, s-a format o masă maleabilă.^[sursa]

Amestecul final a fost suficient de lipicios pentru ca o unealtă de piatră să rămână înfiptă în el, dar nu a aderat la pielea de pe mâini după ce s-a uscat. Acest lucru îl face un material potrivit pentru mânerul unei unelte. O examinare microscopică a urmelor de utilizare și uzură a uneltelor a dezvăluit că adezivii au fost, de fapt, utilizați pentru a conecta unealta la un mâner.

„Uneltele prezentau două tipuri de uzură microscopică: una este lustruirea tipică pe marginile ascuțite, care este în general cauzată de prelucrarea altor materiale. Celălalt este un luciu strălucitor distribuit pe toată presupusa parte ținută în mână, dar nu și în altă parte, pe care l-am interpretat ca fiind rezultatul abraziunii ocrului din cauza mișcării uneltei în cadrul mânerului.”, a mai declarat Radu Ioviţă.

Anterior, utilizarea adezivului realizat din componente care includ rășina de copac și ocru, era cunoscută de la oamenii timpurii (Homo sapiens) din Africa, dar nu și de la neanderthalienii anteriori care trăiau în Europa. Dezvoltarea acestor adezivi și utilizarea lor în construirea uneltelor este considerată a reprezenta dovezi materiale solide ale evoluției culturale și ale abilităților cognitive ale oamenilor timpurii.

„Adezivii compuși sunt considerați a fi printre primele expresii ale proceselor cognitive moderne care sunt încă active în prezent. Ceea ce arată studiul nostru este că primii Homo sapiens din Africa și Neanderthalienii din Europa aveau modele de gândire similare. Tehnologiile lor adezive au aceeași semnificație pentru înțelegerea noastră a evoluției umane.”, a concluzionat Patrick Schmidt.