Un ruj roșu vechi de circa 3.700 de ani, este remarcabil de asemănător cu produsele cosmetice contemporane.
Ceea ce oamenii de știință cred că este un ruj din Epoca Bronzului, cu o culoare roșu intens – și, posibil, care oferă un aspect de strălucire – a fost descoperit în Iran, sugerând că iranienii antici ar fi putut să își roșească buzele încă din al doilea mileniu înainte de Hristos.
Un ruj roșu vechi de 3.700 de ani
Vopseaua de buze era conținută într-o mică fiolă de clorit ornamentată, care a fost descoperită în regiunea Jiroft din sud-estul Iranului în anul 2001. Datarea recentă cu radiocarbon a dezvăluit că a fost făcută undeva între anii 1936 și 1687 î.Hr., adică în urmă cu 3.900-3.700 de ani, ceea ce ar face ca acesta să fie „probabil cel mai vechi [ruj] raportat analitic”, relatează echipa de cercetare care a făcut descoperirea în lucrarea lor.[sursa]
Oricât de impresionant ar părea un machiaj vechi de aproape patru milenii, cercetătorii adaugă faptul că vârsta avansată a rujului nu este atât de surprinzătoare „având în vedere tradiția tehnică și estetică îndelungată și bine cunoscută în cosmetologia din Iranul antic”. Spre deosebire de modul în care femeile trăiesc în zilele noastre în Iran.
Fond de ten, farduri de ochi și tuş pentru ochi cu kohl negru au fost toate identificate anterior în Orientul Apropiat Antic și în Egipt. Cu toate acestea, pigmenții de culoare roșie intensă, cum ar fi cei găsiți în rujul de buze, au rămas incerţi. Până acum.
Analiza chimică a reziduurilor rămase în flacon, care acum seamănă cu o pulbere fină de culoare purpurie, a dezvăluit că acestea conțin predominant hematită, cunoscută pentru culoarea sa roșie intensă, întunecată cu manganit și braunit, și completată cu urme de galenă, anglesit și alte substanțe organice. Fibrele vegetale erau prezente și ele în preparatul cosmetic arhaic, posibil pentru proprietățile lor aromatice, care ar fi putut fi utilizate pentru a parfuma rujul.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, particule de cuarț, provenite din nisip măcinat sau cristale, despre care sugerează că ar fi putut fi incluse pentru a adăuga un pic de strălucire – deși o explicație mult mai puțin strălucitoare este că cuarțul s-a desprins de pe recipientul în descompunere.
O industri cosmetică antică
Sclipitor sau nu, amestecul „seamănă izbitor de mult cu rețetele rujurilor contemporane”, scriu autorii studiului. Se pare că cei din „industria cosmetică” din Iranul antic au făcut paşi mari, astfel încât să poată dezvolta astfel de produse de înaltă calitate.
Flaconul în sine este decorat în mod complicat cu incizii fine și este „diferit de orice alt obiect similar cunoscut în prezent”. Din acest motiv și din cauza conținutului său neobișnuit, cercetătorii scriu că „susține ideea că produsele cosmetice din antichitate erau marcate, ambalate și comercializate în tipuri standard de recipiente cu forme specifice care permiteau o identificare vizuală ușoară”, așa cum este cazul cosmeticelor și parfumurilor contemporane.
Deși nu este posibil să se știe cine a fost proprietarul și purtătorul rujului, descoperirea oferă totuși o perspectivă asupra industriei cosmetice din Epoca Bronzului, adesea ignorată.
Autorul studiului, profesorul Massimo Vidale, a declarat pentru Smithsonian Magazine: „Era o expresie costisitoare a luxului care a jucat un rol crucial în modelarea interacțiunii sociale în ierarhiile orașelor timpurii”.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
