Ce miros au mumiile egiptene antice în realitate? Un studiu recent dezvăluie misterul

Ce aromă poartă eternitatea? Un studiu recent ne invită într-o călătorie olfactivă unică, dezvăluind că trupurile mumificate din Egiptul antic emană un parfum complex – note „lemnoase”, „picante” și „dulci”. Această incursiune în practicile funerare vechi de milenii, condusă de cercetători de la University College London și Universitatea din Ljubljana, deschide o nouă fereastră spre trecut.^[sursa]

Publicată în prestigiosul Journal of the American Chemical Society, cercetarea marchează o premieră: este prima dată când mirosurile mumiilor intră sistematic sub lupa științei, printr-o abordare inovatoare ce îmbină analiza instrumentală de înaltă precizie cu finețea percepției umane. Aceasta a permis identificarea componentelor chimice exacte din balsamurile antice, responsabile pentru aromele care au traversat mileniile.^[studiu]

Ce miros au mumiile egiptene: o analiză fascinantă

Nouă mumii egiptene, cu vechimi cuprinse între perioada Regatului Nou (1539-1077 î.Hr.) și epoca bizantină (secolele III-IV d.Hr.), au fost supuse analizei. Folosind cromatografia în fază gazoasă cuplată cu spectrometria de masă (GC-MS) – o tehnică ce separă și identifică moleculele chimice – savanții au cartografiat „amprenta” olfactivă a fiecărei mumii. Un „nas” electronic și un panel de experți umani au completat datele tehnice, evaluând intensitatea și caracterul (plăcut/neplăcut) al aromelor.

„Mumificarea era, pentru vechii egipteni, un ritual sacru menit să conserve trupul și sufletul pentru eternitate, implicând rețete complexe de uleiuri, ceară și balsamuri. Studiul nostru se distinge prin faptul că se concentrează pe colecția neprețuită a Muzeului Egiptean din Cairo, spre deosebire de cercetările anterioare axate pe colecții europene.”, explică autorii.

Aceste date noi nu sunt doar o curiozitate științifică. Ele oferă indicii vitale despre materialele folosite, evoluția tehnicilor de îmbălsămare și chiar despre metodele ulterioare de conservare muzeală. Înțelegerea compoziției chimice poate contribui la siguranța conservatorilor, la protejarea mai bună a artefactelor și la păstrarea acestei fragile moșteniri olfactive.

„Deși mirosul mumiilor a fascinat dintotdeauna experții și publicul, lipsea o investigație științifică riguroasă, care să combine analiza chimică cu percepția umană. Această cercetare pionier ne oferă instrumente mai bune pentru conservare și pentru înțelegerea materialelor antice. Mai mult, adaugă o dimensiune senzorială valoroasă experienței vizitatorilor în muzee.”, subliniază autorul principal, profesorul Matija Strlič.

Dr. Cecilia Bembibre (UCL) adaugă: „Două lucruri mă impresionează în mod deosebit. Primul este confirmarea faptului că simțurile noastre, inclusiv mirosul, sunt instrumente esențiale pentru a descifra trecutul. Al doilea este modelul de colaborare strânsă cu experții egipteni, asigurând respectul cuvenit față de aceste rămășițe umane și valorificând expertiza lor locală.”

Definind mirosul ca pe un ansamblu de molecule chimice volatile, studiul a folosit GC-MS pentru a le identifica și cuantifica pe cele emanate de mumiile din Cairo. Panelul de evaluatori umani a adus apoi nuanța indispensabilă – descriind calitatea, intensitatea și plăcerea aromelor, reconstituind astfel experiența umană a contactului cu aceste miresme ancestrale.

Prin această abordare duală, s-a putut face distincția crucială între aromele originare ale balsamurilor, cele provenite de la produsele de conservare ulterioare (inclusiv pesticide) și cele rezultate din degradarea biologică (mucegaiuri, bacterii). Studiul consacră astfel analiza olfactivă ca metodă neinvazivă și nedistructivă de investigare a patrimoniului antic.

Una dintre cele mai frapante revelații este complexitatea „rețetelor” de îmbălsămare. Analizele au identificat un cocktail sofisticat de substanțe: săruri de natron (un desicant natural), rășini de conifere (pin, cedru, ienupăr), rășini aromatice (smirnă, tămâie), condimente, ierburi, flori, uleiuri vegetale, grăsimi animale și ceară de albine. Alegerea lor nu era însă dictată primordial de parfum, ci de eficiența dovedită ca agenți conservanți, perfecționată probabil de-a lungul secolelor prin experimentare.

Recrearea „peisajelor olfactive” ale trecutului

Implicațiile studiului depășesc sfera academică. Pe baza acestor descoperiri, muzeele vor putea crea „peisaje olfactive”, oferind publicului o experiență mult mai bogată și imersivă. Echipa de cercetare plănuiește să recreeze sintetic mirosul mumiilor, permițând vizitatorilor să „simtă” la propriu o fărâmă din Egiptul antic și să înțeleagă practicile de îmbălsămare într-un mod complet nou.

„Mumificarea era piatra de temelie a credințelor egiptene despre viața de apoi. Identificarea tehnicilor și materialelor ne ajută să înțelegem mai bine contextul istoric, geografic și social al fiecărei mumii.”, afirmă profesorul Ali Abdelhalim, directorul Muzeului Egiptean din Cairo.

Pentru vechii egipteni, mirosul avea o profundă semnificație spirituală: aromele plăcute erau asociate cu divinitatea și puritatea, în timp ce mirosurile respingătoare semnalau descompunerea și impuritatea. Este remarcabil că, și astăzi, după milenii, conservatorii descriu adesea mirosul emanat de mumii ca fiind, în mod surprinzător, „plăcut”.

Această cercetare exemplară, rodul colaborării internaționale dintre experți din Egipt, Slovenia, Polonia și Marea Britanie, deschide noi orizonturi și lansează o invitație către comunitatea științifică de a explora și mai adânc fascinanta lume a aromelor antice.