Cazul tragic al unui „copil vampir”, îngropat cu fața în jos și picioarele prinse cu lacăt, descoperit într-un cimitir

Cercetătorii au scos la iveală rămășițele a ceea ce ei cred că este un „copil vampir” din secolul al XVII-lea, care a fost îngropat cu fața în jos și legat cu un lacăt, probabil pentru a liniști temerile sătenilor că nu se va mai întoarce din morți.

Rămășițele scheletice ale copilului, despre care antropologii cred că avea undeva între 5 și 7 ani, au fost descoperite într-un cimitir nemarcat din satul polonez Pień, din apropiere de Ostromecko.

Necropola, care se traduce literal din greacă în „orașul morților”, este, de asemenea, locul în care arheologii au descoperit o femeie „vampir” anul trecut, care a fost îngropată tot cu un lacăt atașat de degetul mare de la picior și cu o seceră întinsă pe gât, menită să-i taie capul dacă ar încerca să învie din morți.

Profesorul de arheologie Dariusz Poliński de la Universitatea Nicolaus Copernic, care a condus ambele săpături, a declarat că cele două morminte au fost găsite la doar doi metri unul de celălalt în cimitir, despre care echipa sa îl consideră a fi unul improvizat pentru „excluși” sau cei care nu erau acceptați în cimitirele creștine din diverse motive.^[sursa]

De ce credeau oamenii din Evul Mediu că au de a face cu un copil vampir

Poliński a spus că el și cercetătorii săi au descoperit aproximativ 100 de morminte în cimitir, multe dintre ele prezentând tehnici de înmormântare neregulate, inclusiv tactici „anti-vampirice” folosite pentru a opri oamenii să se „întoarcă din mormânt”, inclusiv lacăte triunghiulare atașate la picioare, pentru a-i păstra astfel legați de pământ, dar și dovezi că locurile de morminte au fost deranjate sau săpate după înmormântarea inițială.

Există mai multe motive pentru care o persoană ar fi putut fi îngropată într-un astfel de cimitir, a spus Poliński. Este posibil ca individul să fi manifestat un comportament ciudat în viață, care i-a făcut pe alții să se teamă de el, sau ar fi putut suferi de o boală, cu o condiție fizică neobișnuită, care le-a afectat aspectul.

„S-ar putea să fi fost și o persoană care a murit violent și brusc în circumstanțe ciudate. Moartea subită a fost adesea considerată ceva de care oamenii ar trebui să se teamă.”, a spus Poliński.

Sătenii din secolul al XVII-lea erau, de asemenea, predispuși să se teamă cu privire la copiii îngropați care nu au fost încă botezați sau botezați, precum și oamenii care au murit prin înec.

”Înmormântarea vampirilor”, o practică comună în Europa creștină

Poliński a spus că arheologii au găsit, de asemenea, o colecție de oase libere în apropierea mormântului copilului, precum și o femeie însărcinată cu un făt determinat a avea aproximativ 6 luni.

Matteo Borrini, lector principal de antropologie criminalistică la Universitatea John Moore din Liverpool, a declarat că practica „înmormântării vampirilor” a fost comună în Europa creștină, începând din secolul al XIV-lea.

Oamenii au asociat focarele „vampirice” cu perioade de decese în masă care erau inexplicabile la acea vreme, dar acum se presupune că ar fi fost pandemii sau otrăviri pe scară largă.

Gândul obișnuit era că acești „vampiri” își vor vâna și ucide mai întâi membrii familiei, apoi se vor muta la vecini și la alții din sat, urmărind cu înțelegerea noastră modernă răspândirea bolilor contagioase, a spus Borrini pentru Insider.