Cum a dus la moartea a jumătate de milion de oameni o schimbare în populația de vulturi din India

Un analgezic pentru vite introdus în anii 1990 a dus la o uriaşă schimbare în populația de vulturi din India, iar efectele încă se resimt.

Unii ar fi putut spune că nu reprezintă o mare pierdere declinul acestei păsări atât de defăimate și asociate cu moartea, însă costurile umane sunt devastatoare, iar un nou studiu dezvăluie cifrele șocante, asociind absența vulturilor cu moartea a peste o jumătate de milion de oameni.

Analiza efectuată în SUA și Marea Britanie sugerează că mortalitatea umană în districtele afectate de dispariția vulturilor a crescut cu peste 4 % din cauza „șocului” sanitar care a urmat, cauzând daune economice estimate la 69,4 miliarde $ anual în perioada anilor 2000-2005.

Specie necrofagă minuțioasă, vulturii curăță cadavrele până la os, fără să lase niciun mușchi să putrezească, în timp ce alte specii asemănătoare lor, cum ar fi câinii și șobolanii, nu sunt doar mâncăcioși, ci și purtători de boli.^[sursa]

O importantă schimbare în populația de vulturi

Vulturii pot curăța scheletul unei vaci în 40 de minute, iar această eficiență a dus la prăbușirea lor odată cu apariția medicamentului veterinar diclofenac în India, în anul 1994. În doar zece ani de la introducerea acestuia în ecosistem, populația de vulturi a scăzut de la aproximativ 50 de milioane de păsări la câteva mii. Mai repet o dată: de la 50 de milioane, la câteva mii.^[sursa]

Administrat vitelor pentru a trata durerea și inflamațiile, diclofenacul rămâne în organismul unei vaci timp de aproximativ trei zile. Vacile bolnave mor uneori înainte de a metaboliza medicamentul, iar în zonele fără acces la incineratoare de animale costisitoare, vulturii își oferă de mult timp serviciile de eliminare a cadavrelor pentru sectorul agricol.

Însă rămășițele de diclofenac din vacile moarte sunt otrăvitoare pentru aceste răpitoare, ale căror rinichi sunt afectați. Neputând fi eliminat prin urină, acidul uric se acumulează în sângele vulturilor, ajungând până la un nivel de zece ori mai mare decât cel normal. Cristalele de acid uric sunt adesea găsite pe organele vulturilor care au murit în urma expunerii la diclofenac.

Abia după ce mai multe lucrări din anul 2004 au indicat diclofenacul ca fiind cauza morții vulturilor, țările din Asia de Sud au început să interzică utilizarea acestuia în creșterea animalelor. Dar răul fusese deja făcut, această specie-cheie improbabilă fiind practic dispărută în India.

Fără vulturi care să adune, la propriu, rămășițele, boala s-a răspândit atât prin intermediul cărnii în descompunere, cât și prin creșterea numărului altor animale necrofage purtătoare de boli, precum câinii turbați.

Economiștii de mediu Eyal Frank, de la Universitatea din Chicago, și Anant Sudarshan, de la Universitatea Warwick din Regatul Unit, și-au propus să cuantifice bilanțul uman al acestei catastrofe ecosistemice.

În locul unor date de calitate privind numărul de vulturi de-a lungul anilor, aceștia au suprapus date privind habitatul vulturilor de la BirdLife International, vânzările de medicamente în India între anii 1991 și 2003 (în special diclofenac și vaccinuri antirabice), rezultatele privind sănătatea umană de la Vital Statistics of India și datele recensământului animalelor.

Districtele afectate de această schimbare în populația de vulturi au fost definite ca fiind cele în care habitatul adecvat al vulturilor coincide cu utilizarea diclofenacului în creșterea animalelor, împreună cu alți factori de sănătate ai ecosistemului, cum ar fi calitatea redusă a apei și populațiile ridicate de câini.

Din anul 2000 până în 2005, aceste districte au înregistrat o creștere medie de 4,7 % a deceselor umane din toate cauzele, adică peste 100.000 de decese în plus în fiecare an. Pe baza valorii vieții statistice specifice Indiei, de 665.000 $ pe persoană, costul anual al mortalității umane a fost de 69,4 miliarde $.^[sursa]

Aceste efecte nu au fost observate în districtele care nu au fost clasificate ca fiind dependente de vulturi.

Autorii studiului speră că aceste cifre oarecum brutale ar putea împinge factorii de decizie politică să acționeze pentru a proteja speciile esențiale, cum ar fi vulturii, care sunt considerate „murdare” din cauza asocierii lor cu moartea, dar care oferă servicii ecosistemice de care beneficiază în cele din urmă supraviețuirea umană.

„Rezultatele noastre sugerează că doar valorile subiective ale existenței ar putea să nu fie cel mai bun mod de a formula politici de conservare.”, au scris Frank și Sudarshan.

S-au făcut deja progrese, cu medicamente veterinare alternative precum meloxicamul și acidul tolfenamic, care nu sunt toxice pentru vulturi, fiind utilizate în locul diclofenacului de când acesta a fost interzis în India în anul 2006.

Cu toate acestea, alte medicamente antiinflamatoare precum ketoprofenul, nimesulida și aceclofenacul nu au fost încă interzise la nivel național, în ciuda studiilor care arată că acestea sunt la fel de toxice pentru vulturi.