Irena Sendler s-a născut în anul 1910 şi a lucrat ca asistentă medicală și socială în Polonia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Aceasta a rămas în istorie datorită curajului de care a dat dovadă atunci când a acționat pentru salvarea şi adăpostirea a mii de evrei între anii 1942 și 1945, față de ocupația nazistă, prin intermediul organizaţiei Żegota.
Irena a fost fiica doctorului Stanislaw Krzyzanowski, născându-se în capitala Poloniei, Varşovia. A locuit, nu pentru mult timp, în orăşelul Otwok, situat în sudul Varşoviei. În acest oraş, era o mare comunitate de evrei, cunoscându-i pe mulţi dintre aceştia.
Doctorul Krzyzanowski era cunoscut pentru actele sale caritabile, tratându-i pe cei săraci, inclusiv pe evrei, fără niciun cost. De la el, tânăra Irena a învăţat să fie o persoană empatică, dornică de a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi.
Pe când avea doar 7 ani, tatăl Irenei a murit de tifos. După moartea doctorului, comunitatea evreiască din Varşovia s-a oferit să-i plătească tinerei Irena toate studiile. Aceasta a refuzat, fiind suspendată timp de trei ani de zile din cadrul Universităţii din Varşovia, acolo unde studia Dreptul şi Literele.
Irena Sendler a salvat vieţile a mii de evrei
În timpul ocupaţiei naziste a Poloniei, Irena Sendler a trăit în Varşovia. Cu mult timp înainte de anul 1939, când germanii au invadat Polonia, ea începuse să-i ajute pe evrei.
Fiind susţinută de alte câteva persoane de încredere, a creat mai bine de 3.000 de acte false pentru a salva din ghearele morţii mai multe familii. Ajutorarea evreilor era considerată o faptă extrem de gravă și pedepsită cu moartea.
Ca angajată a Sectorului Naţional de Asistenţă Socială, Irena deţinea un permis special în baza căruia putea să intre legal în ghetoul din Varşovia, acolo unde erau închişi toţi evreii.
Ghetoul din Varşovia era un loc sinistru, în care au fost înghesuiţi zeci de mii de evrei, într-un perimetru înconjurat de garduri cu sârmă ghimpată. Oamenii primeau mâncare doar pentru a nu muri, însă raţiile au fost reduse pe măsură ce întreţinerea lor devenea tot mai costisitoare. Bolile şi foametea au decimat populaţia din ghetou.
Aceasta mergea, teoretic, pentru a depista eventualele cazuri de tifos. Fiind de etnie germană, tânăra a primit şi permisiunea de a lucra ca îngrijitoare şi croitoreasă.
În mod sistematic şi pe ascuns, a scos din ghetou între anii 1939 – 1945 aproximativ 2.500 de copii evrei. Micuţii au fost ascunşi în saci de cartofi, cutii, valize şi chiar în sicrie. Odată scoşi din ghetou, organizaţia Zegota se ocupa de întocmirea de acte false pentru copii, după care aceştia erau plasați în diverse familii sau ascunși în mănăstiri și orfelinate.
Irena a ținut evidența copiilor salvați, păstrând informațiile lor personale și adevăratele lor identități în borcane îngropate în grădina ei, cu speranța de a-i reuni cu familiile lor după război.
Pe mâinile naziştilor
Acţiunile Irenei nu au trecut neobservate. În anul 1943, Irena a fost capturată de Gestapo şi închisă la închisoarea Pawiak. Acolo a fost bătută şi torturată vreme îndelungată pentru a spune locaţiile copiilor evrei.
Refuzând orice modalitate de comunicare, Irena a fost condamnată la moarte. În drum spre locul de execuţie, câţiva aliaţi din mișcarea Zegota au reusit să îi mituiască pe militarii nazişti care o însoţeau pe Irena. Cei care urmau să o execute au lăsat-o într-o pădure, în stare de inconştienţă. Tânăra avea mâinile şi picioarele rupte, iar şansele sale de supravieţuire erau foarte reduse. Mai mult, la buletinul oficial de ştiri s-a anunţat chiar moartea Irenei Sendler.
Cu toate acestea, Irena a fost preluată de către cei care au reușit să-i mituiască pe soldaţii naziști. Tânăra a fost tratată şi adăpostită până când şi-a revenit de pe urma torturii.
Forţată să se ascundă, Irena şi-a schimbat numele în Klara Dabrowska şi a locuit împreună cu unchiul său pentru o perioadă. În ciuda pericolului la care se expunea, Irena a continuat să lucreze cu Zegota.
În anul 1944, Irena Sendler s-a întors în Varşovia, unde a lucrat în mod voluntar ca asistentă medicală la un centru de prim-ajutor.
Recunoştintă
În anul 1965, Yad Vashem – Memorialului Victimelor Holocaustului, i-a oferit titlul de „Drept între Popoare”.
În anul 2003, Papa Ioan Paul al II-lea i-a trimis Irenei Sendler o scrisoare personală, apreciindu-i eforturile făcute în vremea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. În acelaşi an 2003, Irena Sendler a fost onorată cu „Ordinul Vulturului Alb”. Aceasta este cea mai înaltă decoraţie civilă poloneză. De asemenea, a primit şi Premiul Jan Karski, „Pentru Curaj şi Inimă”, dăruit de Centrul Cultural Polonez din Washington. În anul 2007, la vârsta de 97 de ani, a fost onorată de Senatul Poloniei şi a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace.
Irena Sendler a murit în Varșovia, în ziua de 12 mai 2008, declarând lumii: „Fiecare copil salvat cu ajutorul meu este o împlinire a rostului meu pe Pământ, nu un titlu de glorie.”
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
