Moartea Albă: cel mai bun lunetist din istorie, care a băgat spaima în ruşi. Povestea lui Simo Häyhä

Un țăran finlandez, fermier și vânâtor, pe numele său Simo Häyhä, avea 34 de ani când şi-a câştigat renumele de „cel mai bun lunetist din lume”.

Simo Häyhä s-a născut în 1905, în micul oraș finlandez Rautjärvi, aflat atunci pe teritoriul Imperiului Rus.

Și-a trăit începuturile vieții ca lucrător în agricultură și vânător. Acest lucru a contribuit mult la dezvoltarea abilităţilor sale cu armele de foc. Munca la fermă și peisajul sălbatic al Finlandei l-au ajutat pe acesta mai târziu în timpul războiului.

Atunci avea să se facă pe cât de cunoscut și apreciat de compatrioții săi pe atât de temut de către soldații sovietici. După terminarea anului obligatoriu de armată, în 1925, acesta a fost lăsat la vatră cu gradul de caporal. Finlandezul a continuat să se antreneze.

Războiul Fino-Sovietic din 1939-1940

În noiembrie 1939, Armata Roșie a invadat Finlanda. Finlandezii nu erau nici numeroşi şi nici nu aveau resurse militare impresionante. Prin urmare, la începutul invaziei, Stalin credea că Finlanda este o țintă ușoară.

Cu toate acestea, finlandezii au avut ceva ce a înspăimântat rușii: un lunetist de excepție.

Pretextul războiului era acela că granița Finlandei era prea aproapiată de orașul Leningrad. Planurile sovieticilor erau, însă, mult mai avansate. După modelul aplicat în prezent cu Ucraina, statul sovietic dorea anexarea întregii Finlande și organizarea acesteia într-un stat de tip sovietic.

Tacticile lui Simo Häyhä – cel mai bun lunetist

Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puştii Mosin-Nagant: M/28 „Pystykorva” sau „Spitz”, pentru că se potrivea consituţiei sale. Simo Häyhä avea doar 1,60 metri înălţime.

Este lesne de înțeles că cel mai bun lunetist din istorie a fost și un maestru al camuflajului. Simo Häyhä a luptat în ţinută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 şi -20 de grade Celsius.

Simo Häyhä a preferat să folosească mira de fier a armei, în detrimentul lunetelor telescopice. Astfel avea o vizibilitate mai bună, dar și șanse mai mici de a fi descoperit.

Strategia sa era de a aștepta tacticos în zăpadă, împușcând orice soldat Sovietic observa că intră în raza sa de acțiune. Unele surse spun că acesta ținea zăpadă în gură pentru a nu i se putea observa aburii din respirație.

Ruşii, exasperaţi de „Moartea Albă”

În 100 de zile, Hayha folosind aceste strategii a reușit să ucidă 505 soldați sovietici, căpătând porecla de „Moartea Albă”.

Armata sovietică a observat acțiunile acestuia, încercând din răsputeri să recruteze lunetiști pentru a-l elimina. De asemenea, aceștia mai încercau și bombardarea aleatorie a pădurilor și dealurilor pentru a-l ucide, toate încercările eșuând lamentabil.

Într-o singură zi, pe 21 decembrie 1939, a reuşit performanţă să împuşte 25 de soldaţi, iar în alte trei peste 50. Așa se face că cel mai bun lunetist din istorie a transformat mulți soldați sovietici în dezertori.

În trupele sovietice, moralul era la pământ, fiecare soldat gândindu-se că poate fi următoarea victimă a lui Simo Häyhä.

Finalul carierei

În data de 6 Martie 1940, „Moartea Albă” este împușcat în falcă cu un glonț exploziv.

Un camarad care l-a scos din zona de conflict, alături de alți soldați, a spus că „jumătate din capul lui lipsea”, dar Simo Häyhä nu era mort. A supravieţuit şi s-a trezit după o comă de 6 zile.

Pe 13 martie, când şi-a recăpătat cunoştinţa, a fost şi ziua în care a fost declarată pacea. După cel de-Al Doilea Război Mondial, recuperarea sa a fost completă.

„Moartea Albă” a devenit un faimos vânător de elani şi renumit crescător de câini. A participat chiar şi la o partidă de vânătoare cu preşedintele Finlandei de la vremea resectivă.

Fiind întrebat cum a reușit să devină un lunetist atât de bun, Simo a răspuns simplu şi modest: „Exersând.”

Simo Häyhä a murit în anul 2002, la vârsta de 96 de ani.^[sursa]