Aşoka cel Mare, cel mai puternic conducător din istoria Indiei

Așoka s-a născut în jurul anului 304 î.Hr., ca fiu al lui Bindusara, al treilea împărat al Imperiului Maurya. Mama sa nu este cunoscută cu certitudine din sursele istorice, dar unii cercetători sugerează că ar fi putut fi o prințesă greacă. Așoka a avut numeroși frați, inclusiv fratele său vitreg Susunaga, care avea să devină împărat după moartea lui Bindusara.

Numele „A-shoka” înseamnă literalmente „fără suferință”. Potrivit unei legende, mama sa i-a dat acest nume deoarece nașterea lui i-a îndepărtat suferințele.

Așoka a primit o educație regală, incluzând studii în domenii precum arta militară, administrația publică și filozofia. Se presupune că a excelat în arta războiului și a demonstrat abilități de conducere încă de la o vârstă fragedă.

Așoka a participat activ la campaniile militare ale tatălui său, câștigând experiență și faimă pe câmpul de luptă. S-a remarcat ca un comandant curajos și strategic, contribuind semnificativ la extinderea Imperiului Maurya.

Lupta lui Aşoka pentru putere şi dezvoltarea imperiului

Fondatorul imperiului, Chandragupta a cucerit teritorii vaste, punând bazele pentru puterea Mauryanilor. Tatăl lui Așoka, a continuat expansiunea, consolidând imperiul și aducându-l aproape de unificarea subcontinentului indian.

După moartea lui Bindusara, a izbucnit o luptă pentru putere între Așoka și frații săi. Așoka a ieșit victorios din această luptă, eliminându-şi rivalii prin violenţă și urcând pe tronul Imperiului Maurya în jurul anului 268 î.Hr.

Aşadar, Aşoka a moștenit un imperiu vast, iar principalul obiectiv al său nu a fost expansiunea agresivă. A dus, totuşi, imperiul la extindere maximă cucerind nenumărate ținuturi printre care și regiunea Kalinga (estul Indiei), cucerită după o bătălie extrem de sângeroasă, în urma cărora au murit peste o sută de mii de oameni. O legendă spune că apele râului Daya, de lângă câmpul de luptă s-au înroșit de sânge.

De la un conducător sângeros, la promotor al păcii

Așoka era hindus, dar după această bătălie a ridicat principiul non-violenței (ahisma) și s-a convertit la budism.

Potrivit unei povești de pocăință, care seamănă cu cea a bunicului său care s-a convertit la jainism, Așoka avea remușcări din cauza distrugerilor și vărsării de sânge din războiul din Kalinga, renunțând la violență și îmbrățișând modul de viață pașnic al budismului.

De altfel, el a sprijinit și a consolidat budismul făcându-l o religie puternică prin mai multe mijloace:

• a dat edicte prin care dădea drepturi budiștilor;
• a construit mai multe stupe sau sanctuare pentru a păstra relicvele budiste;
• a construit în toată India stâlpi de piatră inscripționați cu mesaje de ordin moral și religios pentru popor;
• a construit numeroase temple budiste, printre care se numără Templul Mahabodhil;
• a convocat Al treilea Conciliu budist, la care a participat în calitate de monah, conciliu organizat pentru a remedia problemele dogmatice de ordin monahal;
• a trimis misionari budiști în Asia de Sud-Est, Sri Lanka, Asia Centrală, Nepal, Bangladesh, chiar și în unele regate elenistice.

Prin consolidarea imperiului, Așoka a adus o perioadă de stabilitate și prosperitate, favorizând comerțul și dezvoltarea economică. Misiunile sale militare au contribuit la răspândirea budismului în diferite regiuni ale Indiei.

Ascensiunea lui Așoka la putere a fost marcată de o luptă violentă, dar domnia sa a fost definită de o transformare radicală către pace și compasiune.

Așoka cel Mare, aşa cum avea să rămână în istorie, a murit în anul 232 î.Hr și a rămas în istoria Indiei și istoria universală de altfel, ca unul dintre cei mai corecți și mai iubiți monarhi din istorie.