Desenul unei fetiţe crescute într-un lagăr de concentrare însemnând „acasă”

Un experiment îngrozitor a fost efectuat în anul 1948, într-un centru pentru copiii cu probleme emoţionale.

O fetiţă care a crescut într-un lagăr de concentrare a fost rugată să deseneze ce înseamnă pentru ea „acasă”.

Desenul realizat de fetiţă simbolizează ororile dintr-un lagăr de concentrare.

În mod clar, au lăsat urme teribile asupra psihicului ei.

Nimeni nu a ştiut, cu exactitate, la ce se gândea fetiţa atunci când a făcut desenul.

Analizând, desenul unei fetiţe crescute într-un lagăr de concentrare pare să simbolizeze haosul gardurilor de sârmă ghimpată, teroarea transmisă de soldaţi şi frica părinţilor cauzată de neputinţă.

Fotografia a fost realizată de David Seymour într-un adăpost pentru copiii cu probleme emoţionale din Varşovia, în 1948.

Sunt cunoscute puţine informaţii despre identitatea copilului.

Ea se numea Tereszka, un diminutiv de la Teresa.

Fetiţa are privirea unui copil şocat de lucrurile îngrozitoare la care a fost martor în timpul întregii sale copilării.

Cei mai mulţi dintre copiii care au supravieţuit Holocaustului au ieşit, imediat după sfârşitul războiului, din ascunzători.

Aceştia erau sub poduri şi în pivniţe. În peşteri şi păduri. La mănăstiri, în colibe şi chiar în castele abandonate.

Copiii, victimele Holocaustului

Până în momentul în care războiul s-a încheiat în mai 1945, între 1 şi 1,5 milioane de copii evrei au fost ucişi de nazişti.

Dintre cei aproximativ 270.000 de copii şi adolescenţi deportaţi la Auschwitz, doar 6.700 de adolescenţi au fost selectaţi pentru muncă forţată.

Aproape toţi ceilalţi au fost ucişi în camerele de gazare.

Atunci când lagărul a fost eliberat la 27 ianuarie 1945, trupele sovietice au găsit doar 451 de copii, printre cei 9.000 de supravieţuitori.

Însă pentru copii coşmarul nu s-a încheiat cu adevărat în mai 1945.

În cele mai multe situaţii, nu s-au mai reunit cu părinţii.

Cei mai mici dintre ei nu ştiau cum îi cheamă, din ce ţară vin şi nu-şi aminteau nici măcar limba maternă.

Cei mai mari şi-au găsit un adăpost abia după câţiva ani.

Cei mai mulţi dintre copii au fost luaţi din Europa şi trimişi spre centre specializate şi adopţie în Marea Britanie, Israel, SUA, Canada, Australia şi Africa de Sud.

În general, cei cu vârsta mai mică de 16-17 ani au fost adoptaţi.

S-au întors la şcoală şi au fost descurajaţi să-şi amintească ororile trecutului.

Cu toate acestea, este extrem greu de vindecat asemenea răni.