Strângerea mâinii este o metodă comună de salut între persoane în întreaga lume şi are loc atât într-un cadru social obişnuit, cât şi în cadrul întâlnirilor oficiale sau de afaceri.
Originea gestului strângerii mâinii ca salut nu este pe deplin cunoscută, dar se crede că gestul are o istorie îndelungată și se întinde până în antichitate. Se presupune că strângerea mâinii a apărut ca un mod de a demonstra că ambele persoane implicate în salut nu dețin arme și că intențiile lor sunt pașnice.
Originile salutului prin strângerea mâinii
Unele studii au identificat gestul până în vremea vechilor egipteni. În jurul anului 2.800 î.Hr. exista o practică a regilor egipteni de a strânge mâna unei statui care reprezenta o zeitate pentru a transfera puterea divină către conducători.
Cu toate acestea, cea mai populară teorie privind strângerea mâinii este cea legată de luptele între bărbaţi. În mod obişnuit, bărbaţii purtau în mâna dreaptă armele, cum ar fi o sabie sau un pumnal. Prezentând această mână liberă în faţa unui alt bărbat, se demonstra că acesta nu deţine o armă şi că nu reprezintă o ameninţare pentru cel din faţa sa.
Deoarece femeile nu purtau arme de obicei, acestea nu practicau strângerea mâinii ca formă de salut. Femeile au început să practice această formă de salut abia în perioada modernă, ca rezultat al intrării lor în lumea afacerilor, iar obiceiul este acum unul comun pentru ambele sexe.
Una dintre cele mai vechi dovezi ale strângerii mâinii apare într-un basorelief asirian datând din secolul al IX-lea î.Hr. În această reprezentare, un rege asirian și un conducător babilonian sunt înfățișați strângându-și mâinile ca semn de alianță.
De-a lungul timpului, strângerea mâinii a evoluat și și-a schimbat înțelesul în diferite culturi.
Această formă de salut apare descrisă de Homer, atât în ,,Iliada” cât şi în ,,Odiseea”, ca o formă de dovedire a respectului. Gestul apare redat şi în arta funerară greacă de secol IV-V î.Hr. În acest sens, pe mai multe pietre tombale au fost redaţi cei decedaţi dând mâna cu rudele lor, în semn de rămas bun sau pentru a semnifica legătura dintre cei vii şi cei morţi.[sursa]
Strângerea mâinii este, de asemenea, documentată în operele unor autori romani, precum Ovidiu și Pliniu cel Bătrân. În lumea romană, strângerea mâinii (numită „dextrarum iunctio”) era un simbol al fidelității și al încheierii unui contract. În culturile europene medievale, cavalerii se salutau strângându-și mâinile pentru a-și verifica reciproc mănușile de fier, ca semn de încredere și respect.
În ziua de azi, strângerea mâinii este un gest de salut comun în întreaga lume și este considerată o formă standard de politețe și respect. Este posibil ca gestul să fi supraviețuit și să se fi răspândit datorită simbolismului său universal și a abilității sale de a arăta încrederea, egalitatea și buna intenție între persoane.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: