Moartea ducesei Ioana a Austriei: încă un deces suspect în familia de’ Medici

Ioana a Austriei, viitoare ducesă de’ Medici, s-a născut pe 24 ianuarie 1547 la Praga și a fost cea mai mică fiică dintre cei 15 copii ai lui Ferdinand I, împărat al Sfântului Imperiu Roman, și ai Annei Iagello.

Fetița nu și-a cunoscut mama, care a murit la două zile după nașterea ei. Prin tatăl ei, Ioana era o descendentă a reginei Isabela a Castiliei. În ciuda decesului mamei, Ioana a fost crescută cu multă dragoste la curtea de la Viena, tatăl său ocupându-se cu grijă de copii.

Ioana a Austriei s-a căsătorit cu Francesco, fiul lui Cosimo de’ Medici

Arhiducesa a fost logodită cu Francesco I, fiul lui Cosimo I de’ Medici, Marele Duce de Toscana, și al Eleonorei de Toledo, și a ajuns la Florența în anul 1565, fiind primită cu multă bucurie de socrul ei. Familia de’ Medici, prin această căsătorie se unea cu cea mai importantă familie regală a Europei: Casa de Habsburg.

În cinstea acestei căsătorii, la Florența s-au construit o serie de edificii care pot fi văzute și astăzi, printre care Coridorul Vasari, care leagă Palazzo Vecchio și Galleria Uffizi de Palazzo Pitti, coridor ridicat special pentru ca invitații la ceremonie să se poată deplasa fără să mai iasă în stradă de la sediul guvernului la reședința familiei, dar care putea servi și ca o cale de refugiu pentru familia ducală în caz de necesitate. De asemenea, a fost construită și Fântâna lui Neptun din Piazza della Signoria și, în plus, s-au comandat mai multe fresce pentru Palazzo Vechio.

Mariajul celor doi tineri a avut loc pe 25 decembrie 1565 și cu această ocazie orașul a fost împodobit cu ajutorul lui Giorgio Vasari, Vincenzo Borghini și Giovanni Caccini, cei mai apreciați artiști ai epocii.

Casele care nu erau destul de frumoase, au fost acoperite cu panouri pictate de Carlo Portelli și Santi di Tito, în timp ce în actuala Piazza Goldoni au fost purtate o serie de statui care-l reprezentau pe Imeneo. Alte decorații au fost executate de Alessandro Allori.

O căsnicie nefericită, marcată de infidelităţile soţului

Ioana de Austria a fost, însă, nefericită pe toată durata căsniciei. Francesco era o persoană neliniștită, interesat de științele oculte, alchimie și arte și era de părere că soția sa era incultă și lipsită de rafinament şi eleganţă. Mai mult decât atât, arhiducesa suferea de o afecțiune gravă la coloana vertebrală, probabil o scolioză severă, și, ignorată de soțul ei și disprețuită de florentini, a fost afectată de depresie.^[sursa]

Poziția Ioanei de Austria era dezavantajată și pentru că născuse șase fiice. Dintre acestea, doar două aveau să ajungă la maturitate, Maria de’ Medici, viitoarea regină a Franței, și Eleonora de Medici, care s-a căsătorit cu Vincenzo I Gonzaga. Absența unui moștenitor de sex masculin care să preia conducerea Toscanei a provocat un conflict permanent între Ioana şi soţul său.

La puțin timp după căsătorie, Francesco a început o relație cu o nobilă venețiană numită Bianca Capello, o femeie căsătorită și îndrăzneață, care avea deja un copil, o fetiță numită Pellegrina Bonaventuri. Aventura a devenit de notorietate nu doar printre membrii familiilor nobiliare din Florența, ci la toate curțile regale europene. Cei doi amanţi se afișau împreună la evenimente publice și nu se sfiau să-și arate afecțiunea.

Amanta a fost prima care i-a dăruit lui Francesco, în anul 1576, un fiu care a fost botezat Antonio. Despre acest copil a circulat zvonul că nu era al Biancăi, ci al unei servitoare, pe care femeia l-ar fi luat din prima zi a nașterii de la mama lui în speranța că băiatul va deveni moștenitor al ducatului. Adevărul despre acest copil rămâne un mister și în zilele noastre.

Totuși, pe 25 mai 1577 Ioana l-a adus pe lume pe Fillipo, mult așteptatul fiu al Marelui Duce, iar copilul a fost primit cu multă bucurie la curtea din Florența. Pentru moment, venirea pe lume a băiatului a spulberat speranțele Biancăi pentru ascensiunea la tron a fiului său.

Pe Ioana nu o irita prea mult relația soțului cu Bianca, soț de care nu era legată sentimental, cât o deranja faptul că nu era tratată conform rangului ei de prințesă.

Au rămas în urmă câteva scrisori ale Ioanei, în care ea se plânge socrului său Cosimo I de’ Medici și cumnatului său Ferdinando de’ Medici. Cumnatul său s-a dovedit un aliat puternic al Ioanei împotriva amantei lui Francesco, care a fost exilată la Palazzo Pitti. Dar acest fapt nu i-a oprit pe cei doi amanți, care continuau să se întâlnească și să trăiască împreună.

Un accident misterios a dus la moartea Ioanei

Pe 10 aprilie 1578, Ioana, care era din nou însărcinată, a căzut pe scări. Câteva ore mai târziu Ioana a născut prematur un fiu, care a murit imediat. 

A doua zi, pe 11 aprilie, s-a stins și ea din viață, iar circumstanțele morții au fost îndelung comentate de nobilii florentini. Exista suspiciunea că Ioana ar fi fost ucisă chiar de către Francesco și amanta acestuia, Bianca, pentru ca cei doi să se poată căsători. Fillipo, care suferea de hidrocefalie, a murit patru ani mai târziu, pe 29 martie 1582.

Francesco I, Mare Duce de Toscana, s-a recăsătorit în secret în anul 1579 cu Bianca Capello. Aceasta devenise văduvă între timp, după ce şi soțul ei a fost asasinat în mod misterios. Antonio, fiul celor doi amanţi, a fost crescut ca moștenitor legitim al ducatului.

Cei doi soți au murit opt ani mai târziu, la o zi distanță unul faţă de celălalt, în zilele de 19 și, respectiv, 20 octombrie 1587, în reședința Medici din orașul Poggio a Caiano. Imediat după moartea lor s-a presupus că ar fi fost otrăviți de fratele lui Francesco, cardinalul Ferdinand de’ Medici, deși versiunea oficială a fost că au murit de malarie.

Otrăvirea a fost readusă în discuţie patru secole mai târziu, în anul 2006, atunci când cercetătorii italieni au făcut analizele toxicologice ale rămășițelor celor doi. În mod surprinzător, a rezultat ca posibilă cauză a morţii intoxicația cu arsenic.

După moartea părinților săi, Antonio a fost înlăturat de la succesiune de către cardinalul Ferdinand, fratele lui Francesco, care a renunțat la purpura de cardinal și a devenit Mare Duce de Toscana. La vârsta de 18 ani, tânărul s-a alăturat Ordinului Cavalerilor de Malta, primind de la unchiul său mai multe proprietăți. Antonio a moştenit pasiunea tatălui său pentru ştiinţele oculte şi alchimie, precocupări pe care le-a avut pentru tot restul vieţii.