Charlie Parker: omul care a schimbat cursul istoriei jazzului. „Nu cânta la saxofon, lasă saxofonul să cânte la tine”

Charlie Parker s-a născut în data de 29 august 1920, în Kansas City, SUA, fiind unul dintre cei mai mari saxofonişti din istorie.

Cunoscut ca „Bird” sau „Yardbird”, Charlie Parker a fost un saxofonist de jazz remarcabil, lider de trupă și compozitor, esențial în dezvoltarea bebop-ului. Alături de figuri precum Louis Armstrong și Ornette Coleman, Parker a influențat profund jazz-ul cu tempo-urile rapide, tehnica sa virtuoasă și armoniile avansate.

Considerat cel mai mare saxofonist de jazz, Charlie Parker a creat capodopere precum „Billie’s Bounce” și „Barbados”, colaborând cu artiști de renume precum Miles Davis. Reputația sa a fost consacrată prin includerea sa în Big Band and Jazz Hall of Fame în 1979 și Hall of Famous Missourians în 1994.^[sursa]

Charlie Parker, viaţa timpurie şi saxofonul

Charles Christopher Parker Jr., născut pe 29 august 1920 din doi părinţi adolescenţi, într-o suburbie a orașului Kansas City, a devenit una dintre cele mai influente personalităţi din lumea jazz-ului.^[sursa]

De la o vârstă fragedă, saxofonul primit de la mama sa la 11 ani a devenit esența existenței sale. După ce a abandonat școala la 15 ani, Parker a intrat în lumea vibrantă a jazz-ului din Kansas City, unde a început să performeze. Însă, mediul destabilizat și viciile distructive precum alcoolul, drogurile și jocurile de noroc l-au marcat profund.

La doar 16 ani, s-a căsătorit și s-a alăturat unor figuri importante ale jazz-ului, precum saxofonistul tenor Lester Young și saxofonistul alto Buster Smith. În anul 1939, la New York, Parker a avut o revelație stilistică majoră care a revoluționat jazz-ul. În cartea „Hear Me Talkin’ to Ya” din 1955, Parker descrie cum a descoperit o nouă metodă de a folosi intervalele superioare ale unui acord ca linie melodică, susținute de schimbări armonice adecvate, ceea ce i-a permis să cânte ceea ce auzea în mintea sa. Această inovație a pus bazele stilului bebop și a transformat cursul muzicii jazz.

Charlie Parker a căzut în mirajul substanţelor

Cu fiecare experiență muzicală, Charlie Parker devenea tot mai sigur pe el și mai complex în stilul său. A cântat cu diverse trupe, inclusiv cu Lawrence Keyes și Harlan Leonard, înainte de a se alătura trupei lui Jay McShann în 1940. Acesta a devenit cunoscut în toată țara datorită difuzărilor la radio și a turneelor din estul Statelor Unite.

În perioada anilor 1940-1942, când saxofonul său era mai faimos decât propriul său nume, Parker a început să fie numit „Yardbird” sau „Bird”. În acea perioadă, prietenia sa cu trompetistul Dizzy Gillespie, care a avut o influență majoră asupra stilului său, s-a consolidat.

Cu toate că și-a dezvoltat stilul muzical prin experimente inovatoare, Parker a început să fie din ce în ce mai dependent de droguri și alcool. În vara anului 1946, Parker a suferit o cădere nervoasă și a fost internat într-un spital psihiatric.

După șase luni de tratament, a revenit în forță și a format propriul cvintet, incluzând muzicieni de renume precum trompetistul Miles Davis și bateristul Max Roach. Cu acest cvintet, a susținut spectacole la New York și a plecat în turnee în marile orașe din SUA. A cântat la Carnegie Hall în anul 1947, iar un club de noapte de pe Broadway, Birdland, a fost numit în onoarea sa, devenind cel mai faimos club de jazz din anii 1950.

În perioada 1949-1950, Charlie Parker a realizat unele dintre cele mai populare înregistrări ale sale, reușind pentru o vreme să limiteze obiceiurile sale distrugătoare legate de consumul de droguri și alcool. Totuși, adicția a avut un impact semnificativ asupra sa și, la începutul anilor 1950, Parker a recăzut în vechile vicii.

Din cauza unui ulcer avansat, a fost internat din nou și i s-a spus că va muri dacă nu renunță la băutură. I s-a interzis să cânte în cluburile de noapte din New York timp de 15 luni, iar neîndeplinirea angajamentelor și neplata muzicienilor i-au adus anularea multor spectacole.

Parker a continuat să se confrunte cu probleme personale severe, inclusiv moartea fiicei sale de doar 2 ani și destrămarea celei de-a patra căsătorii. A încercat de două ori să se sinucidă și a fost internat din nou într-un spital de boli mintale. Chiar și clubul Birdland, unde cânta regulat, l-a concediat în cele din urmă, reflectând dificultățile sale continue în fața problemelor personale și profesionale.

Anii 1950 au fost marcati de haos și dificultăți pentru Charlie Parker, dar pasiunea sa pentru muzică a rămas neclintită. Chiar și în fața problemelor personale și a recăderilor în viciile sale, Parker a continuat să creeze și să interpreteze jazz inovator. A renunțat la cvintetul său și a colaborat cu diferite grupuri și ansambluri, inclusiv cu formații latino-americane și trupe mari de jazz. În această perioadă a produs piese notabile precum „Confirmation” și „Bloomdido”, și a continuat să impresioneze cu interpretări remarcabile.^[sursa]

Un sfârşit tragic, la doar 34 de ani

Înainte de a-și putea perfecționa stilul alături de compozitorul clasic Edgard Varèse, Charlie Parker a murit pe 12 martie 1955, din cauza cirozei hepatice, având doar 34 de ani. Moartea sa prematură a venit în timp ce se afla la prietena sa, baroneasa Nica de Koenigswarter.

În anul 1988, viața și moștenirea lui Charlie Parker au fost omagiate în filmul „Bird” regizat de Clint Eastwood, cu Forest Whitaker în rolul principal. Pelicula, care a câștigat premii importante la Cannes, Globurile de Aur și Oscaruri, explorează viața tumultuoasă a lui Parker, impactul său asupra jazz-ului și contribuțiile sale artistice esențiale.