Marcus Aurelius, împăratul filosof şi ultimul dintre „cei 5 împăraţi buni” ai Romei

Cunoscut pentru interesele sale filosofice, Marcus Aurelius a fost unul dintre cei mai respectați împărați din istoria romană, fiind considerat unul dintre „cei 5 împăraţi buni” ai Romei, alături de Nerva, Traian, Hadrian şi Antoninus Pius.

Marcus Aurelius s-a născut într-o familie bogată și proeminentă din punct de vedere politic. În copilărie, a fost un elev dedicat, învățând latina și greaca. Însă cel mai mare interes intelectual al său a fost stoicismul, o filosofie care punea accentul pe soartă, rațiune și autocontrol. Discursurile, scrise de un fost sclav și filosof stoic, Epictet, au avut o mare influență asupra lui Marcus Aurelius.

Marcus Aurelius: primii ani

Natura sa serioasă și harnică a fost remarcată chiar de către împăratul Hadrian. După ce prima sa alegere pentru a-i fi succesor a murit, Hadrian l-a adoptat pe Titus Aurelius Antoninus (care va fi cunoscut sub numele de Împăratul Pius Antonius) pentru a-i succeda ca împărat. Hadrian a dispus, de asemenea, ca Antoninus să-l adopte pe Marcus Aurelius și pe fiul succesorului său anterior.

În jurul vârstei de 17 ani, Marcus Aurelius a devenit fiul lui Antoninus. A lucrat apoi alături de tatăl său adoptiv, învățând în același timp căile guvernării și afacerile publice.^[sursa]

Intrarea în politică

În anul 140, Marcus Aurelius a devenit consul, sau lider al Senatului, funcție pe care o va mai deține de două ori în timpul vieții sale. Pe măsură ce anii treceau, a primit mai multe responsabilități și puteri oficiale, evoluând într-o sursă puternică de sprijin și consiliere pentru Antoninus. Marcus Aurelius și-a continuat, de asemenea, studiile filosofice și a dezvoltat un interes pentru drept.

Pe lângă cariera sa înfloritoare, Marcus Aurelius părea să aibă o viață personală mulțumitoare. S-a căsătorit cu Faustina, fiica împăratului, în anul 145. Împreună au avut mulți copii, însă unii dintre aceștia nu au trăit mult timp. Cei mai cunoscuți sunt fiica lor Lucilla și fiul lor Commodus, care avea să devină un personaj controversat.

Marcus Aurelius: urcarea pe tron

După moartea tatălui său adoptiv în anul 161, Marcus Aurelius a preluat puterea și a fost cunoscut oficial sub numele de Marcus Aurelius Antoninus Augustus. În timp ce unele surse indică faptul că Antoninus l-a ales ca unic succesor, Marcus Aurelius a insistat ca fratele său adoptiv să îi servească drept co-guvernator. Fratele său a fost Lucius Aurelius Verus Augustus (denumit de obicei Verus). Spre deosebire de domnia pașnică și prosperă a lui Antoninus, domnia comună a celor doi frați a fost marcată de războaie și boli.

În anii 160, aceștia s-au luptat cu Imperiul Part pentru controlul asupra teritoriilor din Orient. Verus a supravegheat efortul de război, în timp ce Marcus Aurelius a rămas la Roma. O mare parte din succesul lor în acest conflict a fost atribuit generalilor care lucrau sub comanda lui Verus, în special lui Avidius Cassius. Acesta a fost numit mai târziu guvernator al Siriei. Soldații care se întorceau au adus cu ei la Roma un anumit tip de boală, care a persistat ani de zile și a exterminat o parte din populație.

Odată cu încheierea războiului cu parții, cei doi conducători au trebuit să se confrunte cu un alt conflict militar cu triburile germane la sfârșitul anilor 160. Triburile germane au traversat fluviul Dunărea și au atacat un oraș roman. După ce au strâns fondurile și trupele necesare, Marcus Aurelius și Verus au plecat să lupte împotriva invadatorilor. Verus a murit în anul 169, așa că Marcus Aurelius a continuat singur, încercând să-i alunge pe germani.

Provocări la adresa autorității sale

În anul 175, s-a confruntat cu o altă provocare, de data aceasta pentru însăși poziția sa. După ce a auzit un zvon conform căruia Marcus Aurelius ar fi bolnav de moarte, Avidius Cassius a pretins titlul de împărat pentru el însuși. Acest lucru l-a forțat pe Marcus Aurelius să călătorească în Orient pentru a recâștiga controlul. Dar nu a fost nevoit să se lupte cu Cassius, deoarece acesta a fost ucis de propriii săi soldați. În schimb, Marcus Aurelius a făcut un turneu prin provinciile estice împreună cu soția sa, restabilindu-și autoritatea. Din păcate, Faustina a murit în timpul acestei călătorii.

În timp ce se lupta din nou cu triburile germane, Marcus Aurelius l-a făcut pe fiul său Commodus coguvernator în anul 177. Împreună au luptat împotriva dușmanilor nordici ai imperiului. Marcus Aurelius a sperat chiar să extindă granițele imperiului prin acest conflict, dar Marcus Aurelius nu a trăit suficient de mult pentru a vedea această viziune până la capăt.

Marcus Aurelius a murit la 17 martie 180, la vârsta de 58 de ani. Fiul său, Commodus, a devenit împărat și în curând a pus capăt eforturilor militare din nord.

Cu toate acestea, Marcus Aurelius nu este cel mai bine amintit pentru războaiele pe care le-a purtat, ci pentru natura sa contemplativă și pentru guvernarea sa condusă de rațiune. O colecție a gândurilor sale a fost publicată într-o lucrare numită Meditațiile. Bazată pe credințele sale stoice, lucrarea este plină de însemnările sale despre viață şi felul său de a gândi.