Tragedia lui Cezar Petrescu: unicul său fiu şi-a luat viaţa după ce şi-a ucis iubita din dragoste

În urmă cu 75 de ani, o frumoasă poveste de dragoste, dintre unicul fiu al scriitorului Cezar Petrescu şi fiica unei familii de ţărani din Vrancea s-a sfârşit în mod tragic. Teodor Aurel, fiul din prima căsătorie a romancierului Cezar Petrescu, avea doar 23 de ani şi era student la Arhitectură în Bucureşti atunci când a ucis-o pe iubita sa, Viorica, cu pistolul, apoi şi-a luat singur viaţa, după ce părinţii lor s-au opus căsătoriei.

Opera lui Cezar Petrescu cuprinde aproximativ 70 de volume, romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică, literatură pentru copii și memorialistică. A obținut Premiul Național pentru Literatură în anul 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în anul 1952, pentru piesa “Nepoții gornistului”. 

Cezar Petrescu a fost căsătorit de cinci ori. Prima lui soție, Marcela, a murit de tânăra, însă cei doi au avut un fiu, pe nume Teodor Aurel. Acesta din urmă avea să trăiască o poveste de dragoste intensă, dar care s-a încheiat în mod tragic.

O iubire pătimaşă pentru o tânără frumoasă, dar care provenea dintr-o familie simplă

Viorica, în vârstă de 19 ani, era o tânără de o frumuseţe rară, ce se trăgea din comuna Tîmboieşti, Vrancea. Era singura fată a familiei Eugenia şi Dumitru Roman, oameni gospodari şi înstăriţi. Viorica i-a cucerit inima lui Teodor la Piatra Neamţ, acolo unde ea urma cursurile liceale. Rămas fără mamă, Teodor a fost nevoit să-şi urmeze tatăl la Bucureşti, acolo unde a fost crescut de o mătuşă.

În vara anului 1940, în vremuri tulburi, de război, Teodor Aurel a fost concentrat pentru a merge pe front. În zilele rămase până să plece să-şi facă datoria faţă de ţară, a decis împreună cu iubita sa să petreacă câteva zile la Tîmboieşti. Perioada petrecută împreună de cei doi îndrăgostiţi s-a concretizat într-o cerere în căsătorie din partea lui Teodor. Pentru asta, însă, era nevoie de consimţământul părinţilor.^[sursa]

Fiul lui Cezar Petrescu distrus de opoziţia părinţilor privind căsătoria

Dacă părinţii fetei au fost la început de acord cu logodna dintre cei doi, ulterior ei s-au răzgândit după ce au aflat că Cezar Petrescu se împotriveşte acestei uniuni. Autorul romanului „Întunecare” , dar şi a celebrului roman pentru copii „Fram, ursul polar”, era un om celebru la vremea aceea în Bucureşti şi nu agrea ideea ca unicul său fiu să se căsătorească cu o fată de ţărani.

Cezar Petrescu, scriitor fecund, care, pe urmele lui Honoré de Balzac, aspira să scrie o nouă „Comedie umană”, o Cronică românească a veacului XX. Era cunoscut, totodată, drept unul dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut.

Din dragoste pentru Viorica, Teodor Aurel a decis să rupă legăturile cu tatăl său şi a revenit la Tîmboieşti. Era hotărât să o ia de nevastă pe iubita lui, proaspăt absolventă de liceu.

Acolo, însă, a apărut o altă problemă. Tânărul s-a lovit de opoziţia părinţilor fetei, care s-au răzgândit între timp, pentru că nu doreau să-şi dea fata pe mâna unui bărbat care abia pleca la război. Atât Viorica, cât şi Teodor, au fost foarte afectaţi de deciziile părinţilor lor, încât au făcut tot ce se poate posibil pentru a se vedea în continuare.

Se întâlneau pe ascuns în podgoriile din jurul satului, dar pe data de 4 iulie 1940, considerând că dragostea lor nu poate avea nicio şansă de izbândă, lui Teodor i-a încolţit ideea sinuciderii. Nu înainte însă de a o lua cu el în mormânt şi pe Viorica.

Un gest înfiorător

Aurel şi-a pus în practică planul tulburător. Şi-a împuşcat iubita, chiar în curtea casei fetei. Mai apoi, şi-a pus pistolul la tâmplă şi şi-a luat la rândul său viaţa.

Cei doi îndrăgostiţi au fost înmormântaţi câteva zile mai târziu, unul lângă altul, dar scriitorul Cezar Petrescu nu a fost prezent la funeralii. L-a însărcinat cu asigurarea celor necesare pe ziaristul focşănean Leon Kalustian, care a consemnat în „Simple Note” modul în care a resimţit Cezar Petrescu această tragedie.

„Nu sunt mulţi care să ştie că, din primul lui mariaj, din tinereţe a avut un fiu. Singurul lui copil. Îl chema Aurel. Era deştept, era frumos, era talentat, era student la Arhitectură şi iubea o fată, colegă cu el de studii, originară din comuna Sîmboteşti, a fostului judeţ Râmnicu-Sărat. Plecase în vacanţa de Paşti din 1940, să petreacă sărbătorile la părinţii fetei care erau nişte ţărani mai cuprinşi; şi acolo, drama pe care nimeni n-a putut-o dezlega.

Fiul lui Cezar Petrescu şi-a ucis iubita şi apoi s-a sinucis. N-a lăsat nici o explicaţie a gestului şi taina a dus-o cu el în mormînt. Nu l-am văzut Pe Cezar Petrescu niciodată atât de destrămat şi atât de gârbovit ca sub plumbul acestui imprevizibil epilor. M-a rugat să mă duc să mă ocup de problemele înhumări şi am făcut-o, cu toată greutatea, ca să-l cruţ de o realitate care nu mai putea fi modificată şi ca să-şi poată evalua, salva imaginea copilului dragostei lui dintâi, poate printr-un miracol, încă undeva, viu.”, a consemnat ziaristul Leon Kalustian, care a fost prezent la înmormântare. La solicitarea lui Cezar Petrescu, această dramă nu a fost consemnată în presa vremii.