ADN antic, analizat recent, dezvăluie un genocid tragic ascuns în trecutul umanității

Apariția agriculturii în Europa la sfârșitul Epocii de Piatră nu a fost o tranziție lină de la stilul de viață al vânătorilor-culegători, ci o preluare sângeroasă, în urma căreia populațiile nomade au fost anihilate de fermieri-agricultori în câteva generații, conform unui nou studiu, în cadrul căruia ADN antic, descoperit în câteva regiuni din sudul Scandinaviei, a fost analizat.

De fapt, de două ori în doar o mie de ani, populația din sudul Scandinaviei a fost înlocuită în întregime de nou-veniții în zonă, ale căror rămășițe nu poartă aproape nicio urmă a predecesorilor lor în profilurile ADN, analizate de o echipă internațională de cercetători.

„Această tranziție a fost prezentată anterior ca fiind una pașnică. Cu toate acestea, studiul nostru indică contrariul. Pe lângă moartea violentă, este probabil ca noii agenți patogeni proveniți de la animale să fi terminat cu mulți dintre culegători.”, explică autorul studiului și paleoecologul Anne Birgitte Nielsen de la Universitatea din Lund.^[sursa]

ADN antic, provenit de la 100 de surse din Epoca de Piatră

Folosind o tehnică numită „shotgun sequencing”, echipa a analizat mostre de ADN antic, prelevat de la 100 de rămășițe umane găsite în Danemarca. Rămășițele se întindeau în timp pe o perioadă de 7.300 de ani din perioada Mezolitică (sau epoca mijlocie a pietrei, când stilul de viață al vânătorilor-culegători a început să intre în declin), perioada Neolitică (sau noua epocă a pietrei, când oamenii s-au stabilit în viața agricolă) și începutul Epocii Bronzului.

Concentrându-se asupra unei regiuni specifice, care se întâmplă să aibă un climat potrivit atât pentru căutarea hranei, cât și pentru agricultură, și conservând rămășițele umane, cercetătorii au putut cartografia fluxurile genetice între populații, alături de schimbările de vegetație care reflectă modul în care acestea foloseau pământul.

Analiza arată că, în urmă cu aproximativ 5.900 de ani, o populație de agricultori i-a alungat pe vânătorii, culegătorii și pescarii care populau anterior Scandinavia și a tăiat pădurile pentru a face terenuri agricole.

Un trecut întunecat, ascuns în negura timpului

Cercetările anterioare sugeraseră că acești primii agricultori scandinavi au moștenit aproximativ 30% din genomul lor de la vânătorii-culegători, ceea ce ar însemna că populațiile lor s-au amestecat, nu că una a exterminat-o pe cealaltă.^[sursa]

O mulțime de dovezi arheologice sugerează, în schimb, că aceasta a fost o perioadă deosebit de violentă, iar noul studiu arată că ADN-ul vânătorilor-culegători a fost în esență șters, fiind greu detectabil în genomul primilor fermieri scandinavi.

Dar dominația lor a fost relativ de scurtă durată. Fermierii, cunoscuți și sub numele de cultura Funnelbeaker, au mai trăit încă aproximativ 1.000 de ani, înainte ca un alt val de nou-veniți din stepele orientale să se instaleze în regiune.

Nou-veniții au dus cu ei strămoșii lor din Yamnaya, un popor crescător de animale cu origini în sudul Rusiei. Aceștia i-au înlocuit rapid pe Funnelbeakers, dând naștere unui nou grup cultural numit cultura Single Grave.^[sursa]

„De data aceasta a avut loc, de asemenea, o rotație rapidă a populației, fără practic niciun descendent de la predecesori.”, spune Anne Birgitte Nielsen, observând cum profilul ADN al primilor fermieri care s-au stabilit în Danemarca a fost, în esență, șters din cel al populațiilor daneze din zilele noastre.

„Nu avem la fel de mult material ADN din Suedia, dar ceea ce există indică un curs similar al evenimentelor.”, mai adaugă Nielsen.

Dovezile arheologice extinse, dezgropate înainte de acest studiu, au relatat această tranziție de la cultura Funnelbeakers la cultura Single Grave, dar relația dintre cele două grupuri a fost adesea dezbătută.^[sursa]

Acum, printr-o mai bună înțelegere a strămoșilor danezilor și suedezilor, cercetătorii speră că ar putea descoperi markeri genetici în ADN-ul străvechi care ar putea explica tiparele de sănătate din zilele noastre, în același mod în care oamenii de știință tocmai au identificat motivul pentru care scleroza multiplă este mai frecventă în rândul europenilor albi din nord decât în rândul omologilor lor din sud.

„Rezultatele noastre contribuie la îmbunătățirea cunoștințelor noastre despre ereditatea noastră și la înțelegerea dezvoltării anumitor boli. Un lucru care, pe termen lung, ar putea fi benefic, de exemplu, în cercetarea medicală.”, a conchis Nielsen.