Ultimele versuri scrise de Veronica Micle arată că poeta a purtat o dragoste imensă pentru Mihai Eminescu, în ciuda multor bârfe care au circulat de-a lungul timpului. Timp de aproape două decenii, Mihai Eminescu și Veronica Micle au fost uniți și despărțiți de o dragoste imposibilă, o poveste de iubire care a rămas în istorie și continuă să impresioneze prin dramatismul său.
Veronica Micle, cea mai mare iubire a Luceafărului, s-a născut la Năsăud pe 22 aprilie 1850. La doar 14 ani, pe 7 august 1864, s-a căsătorit cu Ștefan Micle, profesor universitar la acea vreme. Veronica l-a întâlnit pe Mihai Eminescu la Viena în 1872, pe când era deja o femeie căsătorită și mamă a doi copii. Relația lor amoroasă a început doi ani mai târziu, în anul 1874, la Iași, și a fost una ascunsă, contestată și adesea bârfită.
După moartea soțului ei din anul 1879, povestea lor de iubire a continuat fără ascunzișuri, dar soarta le-a rămas potrivnică. Veronica, rămasă cu o pensie modestă după moartea soțului, trebuia să-și întrețină cele două fiice. O căsătorie cu Eminescu ar fi însemnat pierderea acestui venit constant, iar poetul nu i-a putut oferi niciodată stabilitate financiară, astfel că mariajul lor a rămas un vis neîmplinit. Cu toate acestea, s-au logodit de două ori, dar drama lor, aceea a unor suflete care se iubeau și sufereau pentru că nu puteau fi împreună, a atins apogeul când Veronica a dat naștere unui copil mort.
În anul 1880, Mihai Eminescu și Veronica Micle au dorit să se căsătorească. Însă toți cei din jurul poetului s-au opus, considerând că Veronica nu era potrivită pentru el. Junimiștii au denigrat-o în fața lui Eminescu, oprindu-l să facă „imprudența” de a se căsători cu o femeie pe care o considerau de moravuri ușoare. Au urmat intrigi, infidelități, acuzații, suferințe și numeroase episoade de dragoste.
„Te vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei”, îi scria Veronica lui Eminescu. În anul 1887, când Veronicăi i s-a publicat un volum de poezie, primul exemplar i-a fost trimis poetului cu dedicaţia: “Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste, Bucureşti, 6 februarie 1887″.
Moartea lui Mihai Eminescu
Bolnav fiind, Eminescu o implora pe Veronica să-l uite. Finalul vieţii lui Eminescu i-a prins aşa cum au trăit: despărţiţi. Eminescu, ţinut departe de Veronica de sora lui Henrietta, a murit pe 15 iunie 1889 într-un sanatoriu din Bucureşti. Veronica a fost acuzată de apropiaţi că nu i-a fost alături poetului în ultimele sale zile.
„Lumea m-a acuzat de lipsă de simţire şi de umanitate faţă de Eminescu. Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, vă mărturisesc sincer, nu pot să-l văd lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidă epocă a vieţii sale intelectuale. Şi aşa sunt fără nici o lege şi fără nici un Dumnezeu, să-mi rămâie cel puţin acela al poeziei, care (pentru mine) s-a fost întrupat în fiinţa lui Eminescu.”, fragment dintr-o scrisoare adresată de Veronica Micle lui Alexandru C. Cuza, în aprilie 1889.
Ultimele versuri scrise de Veronica Micle
Mihai Eminescu și-a găsit sfârșitul în sanatoriul doctorului Șuțu, pe 15 iunie 1889. La aflarea veștii, se spune că Veronica Micle a scris poezia „Raze de lună” în doar 20 de minute. Această poezie a fost publicată în cotidianul „România” pe 20 iunie 1889, la finalul reportajului dedicat funeraliilor lui Eminescu.
Raze de lună – de Veronica Micle
„Ce n-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună!”
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.
„Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază”
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură se răsfrânge!
Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.
Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne;
Ah! şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne;
Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună
A sa linişte eternă, eu aş da de voie bună
Toate razele de lună, toate razele din soare
Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare.
Sfârşitul tragic al Veronicăi Micle
Veronica Micle a participat la slujba de înmormântare de la biserica Sf. Gheorghe din București, unde trupul neînsuflețit al lui Mihai Eminescu a fost dus înainte de a fi înmormântat în cimitirul Bellu. Veronica și-a luat rămas bun de la iubirea vieții sale cu un buchet de flori de nu-mă-uita.
La scurt timp după moartea lui Eminescu, devastată de durere, Veronica s-a refugiat la mănăstirea Văratec. Acolo și-a premeditat sfârşitul. Pe 1 august 1889, i-a scris unei apropiate, Smaranda Gârbea, cerându-i să îi procure arsenic pentru fiica sa cea mică, care suferea de anemie. Tot pe 1 august, Veronica scria:
„O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,
Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,
Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm,
Să dorm pe veci.”
Acestea aveau să fie ultimele versuri scrise de Veronica Micle. A doua zi a primit arsenicul pe care îl ceruse.
În seara zilei de 3 august, după ce primise vizita unor prieteni din Iași, Veronica Micle s-a retras în camera sa și a băut sticluța cu arsenic. A urmat o agonie de peste 20 de ore, timp în care medicul, chemat de urgență de la Iași, a încercat să o salveze.
Eforturile medicului au fost în zadar, iar Veronica a murit la vârsta de 39 de ani, pe 4 august 1889, la exact 50 de zile după moartea lui Eminescu. Acesta din urmă, la rândul său, nu-şi imagina viaţa fără Veronica Micle, căreia îi scrisese în urmă cu câţiva ani: “Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.”
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
