Deportarea Martorilor lui Iehova în Siberia. Motivul pentru care au fost alungate mii de familii

Deportarea Martorilor lui Iehova în Siberia a făcut parte din cel de-al treilea val de deportări în masă a populație din teritoriile nou ocupate de către Uniunea Sovietică. Această deportare a fost numită Operaţiunea Nord (sau Sever, în rusă) și a avut loc în data de 1 aprilie 1951.

Cine sunt Martorii lui Iehova

Martorii lui Iehova sunt o confesiune creștină cu credințe netrinitare (non-trinitariană) distincte față de creștinătatea obişnuită. Martorii lui Iehova sunt îndrumați de Corpul de Guvernare, un grup de bărbați cred că distrugerea lumii este iminentă și că actualul sistem de lucruri va fi înlocuit de Regatul lui Dumnezeu, singura soluție la problemele cu care se confruntă omenirea. Acest cult nu celebrează Crăciunul, Paștele, zilele de naștere sau alte sărbători și obiceiuri, pe care le consideră că au origini păgâne.

Acest cult religios este controversat din mai multe motive, printre care:

• Acuzațiile de abuz sexual asupra copiilor, pe care liderii sectei le-ar fi ascuns de autorități și de membrii comunității. O anchetă a guvernului australian a dezvăluit că peste 1.000 de cazuri de abuz sexual au fost tăinuite în ultimii peste 60 de ani;^[sursa]
• Practica excluderii, care presupune ruperea oricărui contact cu persoanele care părăsesc sau sunt expulzate din cult. Această practică are efecte psihologice și sociale negative asupra celor afectați, care își pierd familia, prietenii și sprijinul comunitar;
• Atitudinea ostilă față de alte religii și față de societatea seculară, pe care o consideră coruptă și sub influența lui Satan. Ei se izolează de restul lumii și își îndoctrinează membrii să creadă că ei sunt singurii care au „adevărul” și că toți ceilalți sunt înșelați;
• Martorii lui Iehova au făcut în trecut mai multe predicții referitoare la sfârșitul lumii, dintre care niciuna nu s-a adeverit. Aceste predicții au dus la critici și scepticism din partea altor grupuri religioase și a cercetătorilor;
• Martorii lui Iehova au o învățătură strictă împotriva transfuziilor de sânge, chiar și în situații medicale de viață sau moarte. Aceasta este o sursă majoră de controversă și a dus la numeroase dispute de ordin juridic, în special când a fost vorba despre copii cărora li s-a refuzat tratamentul de către părinţii îndoctrinaţi;
• Persecuția din partea autorităților din unele țări, care îi consideră o amenințare la adresa securității naționale sau a ordinii publice. Şi în România, Martorii lui Iehova au fost supravegheați și hărțuiți de Securitate în perioada comunistă.

Deportarea Martorilor lui Iehova în Siberia

În data de 1 aprilie 1951 a început deportarea Martorilor lui Iehova în Siberia. Operaţiunea a început pe 1 aprilie 1951, la ora 04:00 şi s-a încheiat la ora 22:00 în aceeaşi zi. Motivele oficiale ale deportării au fost acuzațiile de anti-sovietism, refuzul de a servi în armată, de a se alătura partidului comunist sau de a susține războiul. În realitate, Stalin se temea de influența și expansiunea martorilor lui Iehova, care practicau o credință bazată pe Biblie și pe neutralitate politică.

O cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestora nu se ştie exact, dar se estimează că ar fi vorba despre câteva zeci sau chiar sute de mii de persoane. Rapoartele diferă, în funcţie de cine şi când le-a întocmit.

Cifrele oficiale variază. Potrivit unor surse, aproximativ 10.000 de Martori ai lui Iehova au fost exilați în Siberia, în regiunile Tomsk și Irkutsk, unde au fost supuși unor condiții grele de muncă și de viață. Alte surse arată că numărul real al deportaților a fost mult mai mare, iar cei mai mulți au fost din Ucraina și Basarabia. Un raport al Ministerului de Interne al URSS din anul 1956 arată că în regiunile Tomsk, Krasnoiarsk și Irkutsk din Siberia au fost deportați 7.449 membri ai Martorilor lui Iehova din Basarabia, Bucovina de Nord, Galiția, Volânia, Belarusul de Vest și Țările Baltice.

Din Basarabia, exilaţii au fost încărcaţi în două trenuri de câte 60 de vagoane, care în noaptea de 1-2 aprilie 1951 au plecat spre Siberia, garniturile ajungând la destinaţie pe 13 şi 14 aprilie 1951. 

Vagoanele erau de marfă, neizolate termic, în care aproximativ 40 de persoane erau aruncate pentru o călătorie ce avea să dureze două săptămâni. În interior, vagoanele aveau 6,4 metri lungime şi 2,7 metri lăţime, cu o suprafaţă de 17,5 metri pătraţi. Transportaţi asemenea animalelor, deportaţii nu aveau nici măcar un loc unde să doarmă sau să îşi facă nevoile.

Viaţa în Siberia

Deportarea a avut un impact profund asupra vieții și credinței martorilor lui Iehova, care au trebuit să se adapteze la un mediu ostil și să își păstreze speranța în Dumnezeu. Mulți dintre ei au murit din cauza bolilor, foametei sau frigului, iar alții au fost arestați sau torturați pentru că nu renunțau la convingerile lor. Cu toate acestea, martorii lui Iehova nu au încetat să își manifeste credința și să își sprijine reciproc. Ei au continuat să se adune în secret, să studieze Biblia și să împărtășească mesajul ei cu alți oameni.

În Siberia, lupta pentru supravieţuire 

Ajunşi prin cătunele Siberiei şi cazaţi în bordee, deportaţii au constatat că trebuie să supravieţuiască în condiţii extreme, localnicii neavând alimente suficiente nici măcar pentru ei. Aşa se face că membrii

cultului, trimişi forţat la mii de kilometri de casă, au fost nevoiţi să se hrănească cu coajă de pin sau rădăcini comestibile şi să mănânce supă de urzică.

„Vara au avut de înfruntat roiuri de insecte, de înţepăturile cărora le era imposibil să se ascundă şi care le tumefiau feţele şi trupurile. Ajungând într-un loc cu o climă diferită de cea din care veneau, din cauza iernilor lungi şi geroase, unii au ajuns invalizi. La acestea s-au adăugat munca istovitoare, bolile şi accidentele de muncă. Mulţi au trebuit să înfrunte durerea sufletească, deoarece au fost smulşi de lângă familiile lor pe care nu le-au revăzut sau cu care nu au corespondat ani la rând.“, se arată în documente.

Restricțiile privind relocarea martorilor lui Iehova și a membrilor familiilor lor au fost ridicate abia în septembrie 1965, când Leonid Brejnev, președintele Sovietului Suprem al URSS, a emis un decret în acest sens. Mulți dintre supraviețuitorii deportării s-au întors în locurile lor natale sau s-au stabilit în alte regiuni ale URSS. Alții au rămas în Siberia, unde au format comunități puternice de Martori ai lui Iehova.