„A fi purtat de la Ana la Caiafa“ reprezintă o formă de refuz care se ascunde sub masca unei tergiversări fără rost, a unei amânări care de cele mai multe ori nu se soluţionează favorabil. Expresia, care înseamnă a fi purtat cu vorba, a fi purtat pe drumuri fără rost, este eminamente biblică.
Originea expresiei, utilizată de români mai ales atunci când se lovesc de birocraţia din instituţiile publice, se regăseşte în Noul Testament. În Scriptură se relatează că Iisus, pentru a fi judecat, a fost trimis de către Ana, un mare preot iudeu, care ezita să facă acest lucru, la Caiafa, alt preot-judecător, care era ginerele lui Ana şi un prigonitor al apostolilor.
Ana, denumit şi Anna sau Hannas, a fost mare preot în Iudeea între anii 6-15 d.Cr., originar din familia de preoți saduchei ai macabeilor, care dețineau monopolul dinastic al funcției de mare preot în organul suprem clerical Sinedriu. În vremea aceea, Sinedriul era tribunalul suprem şi forul care reglementa şi conducea treburile civile şi religioase ale iudeilor.
Ana a fost destituit în anul 15 d.Cr. de către procuratorul roman Valerius Gratus. I-a succedat în funcție fiul Eleasar, apoi ginerele său, Caiafa. Deşi pierduse de 15 ani scaunul de preşedinte al Sinedriului, Ana încă se bucura încă de o mare putere şi influenţă. A rămas în continuare membru al acelui tribunal, luând parte la interogatoriul lui Iisus Hristos.
După ce a fost trimis dintr-o parte în alta, procesul Lui Iisus s-a desfăşurat în casa comună a lui Ana şi Caiafa, situată undeva la sud de zidul Ierusalimului. În acel loc s-au adunat, pentru judecată, învăţătorii Legii şi bătrânii. Interogatoriul făcut de Ana nu a avut un caracter oficial, iar intenţia sa de a nu se angaja în vreun fel în judecată este evidentă. Asta, cu atât mai mult cu cât nu-i revenea nicio obligaţie din punct de vedere legal să facă acest lucru.
Judecarea a avut loc tot noaptea, deşi legea ebraică dispunea ca acuzatul de fapte susceptibile de pedeapsa cu moartea să fie judecat ziua şi în public. Aceasta a fost o altă încălcare a procedurilor acelor vremuri.
Sensul expresiei „de la Ana la Caiafa”
”Trădat de Iuda, Iisus este adus în faţa lui Ana, care nu ia nicio hotărâre cu privire la soarta lui, preferând să-l trimită în faţa lui Caiafa. Cum însă nici acesta nu poate hotărî soarta lui Iisus, el alege, de comun acord cu Ana, să-l trimită pe Iisus în faţa lui Pilat din Pont, procurorul Iudeii, urmând să-i revină lui sarcina de-a decide dacă Iisus va fi sau nu crucificat.
În ce priveşte expresia «a fi plimbat de la Ana la Caiafa» sau «a fi trimis de la Ana la Caiafa», ea înseamnă «a tergiversa cu bună ştiinţă rezolvarea unei probleme importante», «a purta pe cineva de colo până colo» sau «a pune pe cineva pe drumuri». Mai trebuie spus că, la fel ca Iuda, şi Caiafa a ajuns să fie folosit şi ca substantiv comun. Dacă «o iudă» înseamnă un om gata să trădeze, «o caiafă» înseamnă un om făţarnic sau ipocrit.”, arată scriitorul Radu Paraschivescu.
Despre Caiafa se mai spune că i-ar fi mituit pe ostaşii care păzeau mormântul lui Iisus ca să mintă că ucenicii Săi i-au furat trupul. Pe atunci, guvernator sau procurator al provinciei romane Iudeea era Pilat din Pont, care a şi hotărât răstignirea lui Iisus Hristos, temându-se că, altfel, va fi acuzat că nu este prieten al Cezarului, deşi se spune că Pilat îl considera pe Iisus “neprihănit” şi ar fi dorit să îl elibereze.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
