Care este originea expresiei „sânge albastru” şi cum voiau nobilii să se diferenţieze de „oamenii de rând”

Conceptul de „sânge albastru” se referă la aristocraţie şi nobilime, făcând diferenţa dintre aceştia şi cei din pătura inferioară a clasei sociale.

Crabii, homarii, păianjenii și caracatițele au sânge albastru. Există chiar povești despre oamenii albaștri din Kentucky. Dar expresia „a avea sânge albastru” a fost folosită pentru prima data în Spania medievală, după procesul prin care regatele creştine din nordul Spaniei şi Portugaliei de azi au recucerit peninsula iberică de la musulmani şi mauri.

Nobilimea nu a acceptat să se amestece cu arabii şi pretindeau că au un sânge albastru, pur, spre deosebire de cei din „categorii inferioare“, care au suferit felurite amestecuri de sânge, mai ales de sânge maur.

Care este explicaţia pentru nobilii cu „sânge albastru”

Pentru că erau bogați, aveau un anumit statut, aceștia își petreceau zilele feriți de lumina Soarelui și își puneau slujitorii să le facă toate treburile. Astfel, pentru că stăteau mai mult închiși în castelele și palatele lor, aristocrații erau atât de palizi încât pielea lor era albă, palidă, translucidă, făcând că venele lor să fie mult mai vizibile. Şi, după cum ştim, sângele prin vene pare a fi albastru.

În schimb, oamenii de rând, expuşi la lumina soarelui şi la vânt, aveau pielea bronzată şi crăpată, iar venele erau mai puţin vizibile. Aceste lucruri îi făceau pe oameni să creadă că nobilii au sângele albastru, fiind o caracteristică a superiorităţii lor.^[sursa]

Albastru era culoarea preferată

“Alegerea culorii albastre pentru sânge se explică prin faptul că, în mare parte, costumele, blazoanele şi mai cu seamă cordoanele şi panglicele decoraţiilor erau pe atunci azurii, albastrul fiind culoarea preferată şi reprezentativă a membrilor înaltei aristocraţii. Ei doreau astfel să se deosebească atât de tagma prelaţilor, care adoptaseră veşminte de culoare roşie (de unde şi denumirea de „roşu-cardinal”), cât şi în special de «vestoanele verzi» populare (culoarea verde fiind a vulgului şi deci considerată vulgară)”, potrivit dicţionarului de cuvinte, expresii, citate celebre, semnat de I. Berg.

Ulterior, la Constantinopol, publicul care venea la hipodrom sau la circ era împărţit în  „albaştri“ şi „verzi“, după culoarea bluzelor călăreţilor din arenă. Şi în Imperiul Roman culoarea albastră  a fost agreată de pătura nobilă.

“Însuşi împăratul trebuia să aleagă una dintre culori. Iustinian, pronunţându-se pentru «albaştri», a determinat, în anul 532, o răscoală şi o ciocnire sângeroasă între cele două tabere (cunoscută sub denumirea „Nika“), din care pricină era să-şi piardă şi tronul, căci «verzii» proclamaseră împărat pe prinţul  Hypatius.”, mai scrie I. Berg.

Oficial, în documente, expresia a fost folosită pentru prima dată în Anglia, acum mai bine de 200 de ani, consemnându-se în presa vremii că că nobilii din Valencia medievală erau împărţiţi în trei clase: cei cu sânge albastru, cei cu sânge roşu şi cei cu sânge galben.

“În secolul IX, membrii aristocraţiei militare spaniole dovedeau că se deosebesc de inamicii lor mauri, suflecându-şi mânecile şi lăsând la vedere venele mâinilor.” Obiceiul a fost preluat treptat de nobilii din toată Europa, fiind manifestarea lor de a se distinge de clasele inferioare.

De ce nu e de dorit să ai sânge albastru

Sângele din vene nu este de fapt albastru, ci poate părea astfel din cauza modului în care lumina se refractă atunci când strălucește pe piele. Acest lucru se datorează faptului că sângele din vene conține mai puțin oxigen decât sângele din artere.

Ați putea fi iertat dacă ați crede că acesta este sfârșitul poveștii și că sângele albastru este doar o concepție greșită de modă veche. Dar există câteva afecțiuni rare care pot face într-adevăr ca sângele să devină albastru. Methemoglobinemia este una dintre aceste boli.

În condiții normale, proteina hemoglobină care se găsește în celulele roșii din sânge transportă oxigenul în tot corpul și îl livrează țesuturilor care au nevoie de el. În hemoglobina umană, există un compus numit heme care transportă fierul în stare ferică (Fe3+). Acest fier este cel care dă de obicei culoarea roșie a sângelui atunci când este expus la oxigen. Dar într-o variantă a hemoglobinei numită methemoglobină, fierul este transportat în starea feros (Fe2+), care nu se poate lega de oxigen.

Sângele din vene nu este de fapt albastru, ci poate părea astfel din cauza modului în care lumina se refractă atunci când strălucește pe piele. Acest lucru se datorează faptului că sângele din vene conține mai puțin oxigen decât sângele din artere. Ați putea fi iertat dacă ați crede că acesta este sfârșitul poveștii și că sângele albastru este doar o concepție greșită de modă veche. Dar există câteva afecțiuni rare care pot face într-adevăr ca sângele să devină albastru. Methemoglobinemia este una dintre aceste boli.

În condiții normale, proteina hemoglobină care se găsește în celulele roșii din sânge transportă oxigenul în tot corpul și îl livrează țesuturilor care au nevoie de el. În hemoglobina umană, există un compus numit heme care transportă fierul în stare ferică (Fe3+). Acest fier este cel care dă de obicei culoarea roșie a sângelui atunci când este expus la oxigen. Dar într-o variantă a hemoglobinei numită methemoglobină, fierul este transportat în starea feros (Fe2+), care nu se poate lega de oxigen.

Este normal să avem cantități mici de methemoglobină în sânge, dar o cantitate excesivă poate fi cauzată de un defect genetic, medicamente sau toxine. Lipsa conținutului de oxigen duce la cianoză. Aceasta este o afecțiune în care sângele are o nuanță albăstruie în loc de culoarea roșie strălucitoare tipică pe care o asociem cu sângele.