Sinceritatea este, pe lângă loialitate, de care este strâns legată, cea mai apreciată trăsătură umană. Atât femeile, cât şi bărbaţii, în perspectiva unei viitoare relaţii, fie ea romantică sau de simplă amiciție, spun că își doresc alături pe cineva sincer.
În limba română, sincer este definit, conform DEX, astfel:
- (Despre oameni) Care exprimă întocmai ceea ce gândește, care acționează fără prefăcătorie sau gânduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care reflectă sau dovedește sinceritate (1).
- Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect.
- (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincère, lat. sincerus.
Aşadar, cuvântul “sincer” este folosit pentru a descrie o persoană sau o acțiune care exprimă adevărul, fără prefăcătorie sau gânduri ascunse.
Care este originea cuvântului sincer
Există mai multe teorii despre originea cuvântului “sincer”, dar cea mai populară este cea care îl derivă din două cuvinte latine: “sine” (fără) și “cera” (ceară), adică fără ceară.[sursa]
Această etimologie se bazează pe o presupusă practică a meșterilor antici, care ar fi folosit ceara pentru a ascunde defectele sau fisurile din sculpturile sau vasele de marmură sau ceramică. Astfel, o operă “sine cera” era una fără cusur, nefalsificată, autentică, de calitate superioară.
De asemenea, sculpturile din marmură erau adesea acoperite cu un strat de ceară pentru a le face să pară mai lucioase, aproape perfecte. Aşadar, se spune că această expresie era folosită ca o garanție pentru cumpărători, care puteau verifica dacă obiectele nu erau acoperite cu ceară, expunându-le la soare sau la foc.
Această teorie este susținută de unii autori clasici, cum ar fi Pliniu cel Bătrân, care în lucrarea “Istoria naturală” scrie că “sine cera” era o inscripție pe vasele de lut, care arătau că nu erau crăpate. De asemenea, Quintilian, în “Instituții oratorii”, afirmă că “sine cera” era o recomandare pentru sculptori, care nu trebuiau să folosească ceara pentru a îmbunătăți aspectul operelor lor.
Totuși, această teorie are şi contestatari. Alţi cercetători consideră că nu există dovezi suficiente pentru a demonstra că meșterii antici foloseau ceara în scopul prezentat mai sus, sau că expresia “sine cera” era folosită în acest sens. Ei susțin că originea cuvântului “sincer” este mai probabil legată de alte rădăcini latine, cum ar fi “sinus” (curbă, arc), “sino” (a curba, a îndoi) sau “sem” (o, unul). Astfel, “sincer” ar însemna “fără curburi, fără îndoituri, fără schimbări”, adică “drept, constant, ferm”.
Indiferent de originea sa exactă, cuvântul “sincer” a pătruns în limbile romanice, inclusiv în limba română, păstrând sensul de “adevărat, onest, loial”.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
