De ce călugarii care scriau textele biblice erau otrăviți cu mercur?

În epoca medievală, când scrierea și copierea manuscriselor religioase erau munci sacre și esențiale pentru perpetuarea credinței, puțini dintre cei implicați în aceste activități erau conștienți de riscurile aduse de substanțele utilizate. Astfel, călugarii care scriau textele biblice erau otrăviți cu mercur, dar nu în mod intenţionat sau din alte raţiuni.

Un studiu publicat în revista Archaeological Science a dezvăluit un aspect neașteptat și îngrijorător al vieții călugărilor medievali care scriau textele biblice: aceștia erau otrăviți cu mercur, o substanță extrem de toxică. În acest articol, vom explora cum a fost posibil acest fenomen, ce implicații a avut și ce revelații aduce cercetarea recentă.^[sursa]

Călugarii care scriau textele biblice erau otrăviți cu mercur

Mercurul, cunoscut și sub denumirea de quicksilver, adică „argint viu”, a fost utilizat în diverse scopuri încă din antichitate. Principalul minereu de mercur, cinabrul, a fost extras în mod continuu încă din anul 415 î.Hr.

În Evul Mediu, era folosit frecvent în medicină și pentru obținerea unor culori intense în cerneală. Călugării care copiau și transcriau texte biblice nu aveau la dispoziție tehnologia modernă, iar resursele disponibile erau adesea limitate la metodele și materialele tradiționale.

Una dintre utilizările comune ale mercurului în acea perioadă era obținerea unei cernele roșii strălucitoare. Această cerneală, denumită adesea „vermilion”, era preparată prin amestecarea mercurului cu sulf, rezultând un pigment roșu deosebit de vibrant. De asemenea, mercurul era utilizat în tratamentele medicale, deși toxicitatea sa era cunoscută doar în mod vag.

Descoperirea şi studiul

Studiul realizat de cercetătorii de la University of Southern Denmark a analizat oasele călugărilor descoperite în cimitirele din perioada medievală. În mod surprinzător, s-a descoperit că multe dintre oase conțineau niveluri semnificative de mercur, indicând o expunere constantă la această substanță toxică.

Acest lucru era neobișnuit, având în vedere că majoritatea acestor călugări nu prezentau semne de boli cunoscute care ar fi justificat utilizarea mercurului în tratamentele lor.

Mercurul era folosit în diferite forme și scopuri. În cazul cernelurilor, mercurul era combinat cu sulf pentru a crea pigmentul roșu. În plus, mercurul era utilizat și în tratamentele medicale sub formă de vapori sau soluții.

Această expunere constantă la mercur era extrem de dăunătoare, deoarece mercurul este cunoscut pentru efectele sale toxice asupra sistemului nervos, rinichilor și altor organe.

Pentru călugări, manipularea mercurului în procesul de preparare a cernelii sau administrarea tratamentelor medicale putea duce la expunerea zilnică la vapori de mercur. În plus, contactul direct cu cerneala conținând mercur putea contribui la acumularea acestei substanțe în organismul lor.

De asemenea, este important de menționat că mercurul are tendința de a se acumula în oase și alte țesuturi în timp, ceea ce explică prezența sa detectabilă în rămășițele călugărilor decedați.

Mercurul folosit în tratamentele medicale

Cercetările au arătat că mercurul era folosit și în tratamentele pentru diferite afecțiuni, inclusiv lepra și sifilis. De exemplu, un studiu recent a indicat că medicamentele conținând mercur erau administrate în mod frecvent pacienților cu lepra și sifilis, cu scopul de a trata aceste boli, deși eficiența lor era adesea limitată și adesea dăunătoare.

Interesant este că, deși călugarii nu sufereau de aceste afecțiuni, ei erau expuși în mod regulat la mercur în timpul manipulării substanțelor utilizate pentru tratarea altor pacienți sau în procesul de scriere a manuscriselor. Această expunere i-a făcut vulnerabili la efectele toxice ale mercurului.

Studiul recent aduce la lumină nu doar aspecte legate de sănătatea călugărilor medievali, dar și informații importante despre modul în care utilizarea mercurului a influențat viața cotidiană în acea perioadă.’

Înțelegerea efectelor toxice ale mercurului și cum acestea au afectat călugării care scriau textele biblice ajută la completarea imaginii noastre despre viața în Evul Mediu și despre riscurile asociate cu practicile de atunci.

Pe lângă aspectele medicale și istorice, acest studiu amintește că inovațiile tehnologice și materiale, chiar și în cele mai sacre activități, pot avea efecte neașteptate și dăunătoare.