Pentru a preveni propagarea bolilor în cadrul grupului, furnicile sunt capabile să ia decizii stricte în cazul epidemiilor, şi procedează prin măsuri graduale, de la cele mai altruiste până la cele mai radicale.
De mai bine de șase luni încercăm să ne obișnuim cu o viață nouă, care se desfășoară sub semnul unor măsuri sanitare restrictive.
Trebuie să ne obișnuim mai ales cu distanțarea fizică, măsură indispensabilă pentru a limita epidemia de covid-19.
Ca ființe sociale și mai ales ca popor latin, ne vine foarte greu să respectăm această recomandare.
Totuşi, realitatea este că de mii de ani este o practică profilactică experimentată inclusiv în lumea animalelor. Iar furnicile sunt o specie de avangardă în acest domeniu.[studiu]
Ca și noi, animalele își modifică relațiile sociale în funcție de condițiile de mediu.
Unele specii, care au în spate experiența a mii, poate chiar milioane de ani, au reușit să învețe cum să limiteze propagarea unor agenți patogeni.
Este în special cazul furnicilor, care, la fel ca în cazul oamenilor, trăiesc într-o proximitate extremă, în colonii care adesea numără mai multe mii de indivizi.
În schimb, primatele, deși sunt mai apropiate ca asemănare de oameni, trăiesc în grupuri ce numără doar câteva zeci de indivizi.
Cum se comportă furnicile în cazul epidemiilor
Furnicile există pe Pământ probabil de milioane de ani și au o organizare aproape militară.
Furnicile care sunt infectate, de pildă de o ciupercă parazită, au tendința de a se îndepărta de cuib.
Ele pur și simplu se pun în izolare.
Vor petrece mai mult timp afară și vor evita să intre în interior.
Iar cele care nu sunt bolnave au, de asemenea, tendința de a se izola de indivizii bolnavi, explică Audrey Dussutour, cercetătoare franceză care a studiat comportamentul furnicilor.[sursa]
Fiecare furnică are locul ei în colonie
Limitarea interacțiunilor permite limitarea circulației agentului patogen.
Într-o colonie de furnici, doar 10 la sută ies afară din cuib pentru a aduna hrana pentru toate celelalte furnici.
Aceste furnici, care se numesc furnici „hrănitoare”, sunt în realitate singurele care au un contact direct cu agenții patogeni.
Ele sunt, prin urmare, principalii vectori ai bolilor în interiorul cuibului.
Atunci când una dintre ele se îmbolnăvește, ea nu va intra prea adânc în colonie.
Se autoizolează și nu se mai deplasează din cameră în cameră. În același timp, furnicile sănătoase vor proteja furnicile tinere și larvele împingându-le mai mult spre interiorul cuibului, arată cercetătoarea, citată de Ouest-France.
Principiul „cohortelor”
Atunci când furnicile intră în alertă de teama că boala s-ar putea propaga, imediat se împart în două „tabere”.
Astfel, furnicile bolnave se îndepărtează, putând chiar să părăsească cuibul și colonia, dacă simt că vor muri, iar furnicile care sunt sănătoase vor proteja regina și copiii.
Acestea păstrează contactul strâns între ele, dar evită contactul cu furnicile hrănitoare, vectori ai bolii.
Practic, furnicile stabilesc o rețea și mai modulară decât este de obicei.
Se formează grupuri mai mici, în care indivizii rămân conectați între ei, dar se limitează contactul cu dintre grupuri.
„Ca și cum ați sta în familie și ați evita întâlnirile cu alte familii.”, explică Audrey Dussutour.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
