Cazul Mortara este unul dintre cele mai mari scandaluri în care a fost implicat, direct, Vaticanul. Totodată, acest caz a scos la iveală unele „tradiţii” controversate, pe care Biserica Catolică le mai păstrează şi astăzi.
Pe 23 iunie 1858, într-o zonă a oraşului Bologna aflată sub autoritatea Papei, poliţia a descins la domiciliul unui cuplu de evrei: Salomone (zis şi Momolo) şi Marianna Padovani Mortara.
Forţele de ordine aveau misiunea să-l ridice pe unul dintre cei opt copii ai familiei, Edgardo, care avea doar şase ani.
Soţii Mortara au fost luaţi prin surprindere, neînţelegând de ce autorităţile vor să le ia un copil. Poliţiştii acţionau la ordinul Papei Pius al IX-lea, iar planul era să-l transporte pe micuţ la Roma, pentru a fi crescut de stat.
Motivul? Când avea doar câteva săptămâni de viaţă, micuţul Edgardo fusese botezat în secret, fără ştirea părinţilor, în religia catolică.
Cazul Mortara
Când era foarte mic, doar un bebeluş, Edgardo Mortara s-a îmbolnăvit, fiind la un pas de moarte. Ca şi la ortodocşi, catolicii cred că dacă cineva moare nebotezat, nu este primit în Rai.
Speriată, bona lui, femeie catolică, l-a botezat pe Edgardo fără acordul familiei. Practic, a fost un botez de urgenţă.
Acesta, în doctrina catolică, poate fi realizat de către oricine, bărbat sau femeie, creştin sau nu, pentru oricare persoană care se află în pericol de moarte.
Iniţial, botezul de urgenţă a fost menit să aline suferinţa familiilor afectate de mortalitatea infantilă.
Chiar dacă dictatele catolice permiteau oricui să facă asta, nimeni nu s-ar fi aşteptat ca o familie de evrei să fie de acord cu aşa ceva, mai ales din cauza consecinţelor.
Care au fost consecinţele
Din fericire, însă, Edgardo a supravieţuit, dar cinci ani mai târziu inchizitorul din Bologna a aflat despre botez. Astfel, potrivit legii canonice, Edgardo era creştin catolic. Şi, conform aceleiaşi legi, copiii creştini nu puteau fi crescuţi într-o familie necreştină, chiar dacă între ei exista o legătură de sânge.
Cu acordul Papei, micuţul Edgardo a fost răpit din sânul familiei şi dus la Roma, unde a fost cazat, pe cheltuiala statului, la un adăpost pentru creştini convertiţi.
Părinţilor le-a fost interzis să-l viziteze timp de mai multe săptămâni. Apoi, li s-a dat voie să-şi vadă copilul, însă doar sub supraveghere.
Fiind un caz special, Papa Pius al IX-lea s-a interesat personal de soarta lui Edgardo şi, conform unor martori ai vremii, s-a implicat în creşterea lui.
Autorităţile bisericeşti au informat familia băiatului că-şi poate recupera copilul doar dacă se converteşte la catolicism.
Familia Mortara a refuzat, însă, continuând să meargă în audienţă la Vatican, unde au sperat să li se facă dreptate. Dar Papa Pius al IX-lea a refuzat constant să permită înapoierea lui Edgardo.[The Atlantic]
Anii au trecut, iar băiatul a crescut. Ironia soartei a făcut ca el să devină preot catolic. Ba mai mult, şi-a exprimat chiar gratitudinea pentru evenimentele care l-au ajutat „să-l descopere pe Hristos”.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
