Mulţi au auzit numele său şi chiar au folosit celebra expresie care-l include, însă puţini sunt cei care ştiu cine a fost cu adevărat Pazvante Chiorul.
Osman Pazvantoglu a fost un soldat otoman, devenit un rebel împotriva stăpânirii otomane, apoi guvernator al paşalei Vidin din 1799.[1]
În urma unor bătălii îşi pierde un ochi, de unde i se trage şi numele popular de „Pazvante Chiorul“. În limba română a rămas expresia „de pe vremea lui Pazvante Chiorul“, care indică ceva foarte vechi.
Cine a fost Pazvante Chiorul
„Pazvante Chiorul” (1758 – 1807), pe numele său real Osman Pazvantoglu, a fost un soldat otoman ce s-a răzvrătit împotriva stăpânirii otomane, creând „statul” independent Vidin, al cărui conducător a şi devenit.
S-a născut în Bosnia, loc de unde provenea bunicul său. Mai târziu, a început să lucreze ca mercenar pentru Nicolae Mavrogheni, domnitor fanariot din Ţara Românească.
Când a început să îşi dorească tot mai multa glorie, şi nu mai putea să îşi ţină furia în frâu, a complotat cu boierii fanarioţi mazilirea lui Mavrogheni. Acesta din urmă a ordonat decapitarea lui Pazvante, pe o platformă ce fusese construită în apropiere de Strada Lipscani, în Bucureşti.
Pazvante Chiorul a fost salvat de la moarte, în ultima clipă, după ce prietenul său Rigas Feraios a intervenit. Poetul i-a plătit şi o sumă uriaşă domnitorului Mavrogheni, pentru a-l lăsa pe Pazvante în viaţă.
Pazvante Chiorul nu se dezminte
Osman Pazvantoglu a strâns o armată de mercenari şi a pornit o răscoală împotriva sultanului Selim III. Acesta a reuşit să creeze un „stat” independent, care avea capitala la Vidin (Bulgaria).
Teritoriul ţării conduse de Pazvante Chiorul era cuprins între Dunăre şi Munţii Balcani, undeva de lângă Belgrad şi până la Varna.
În anul 1798, sultanul Selim III a trimis o armată numeroasă spre Vidin, în fruntea căreia se afla Husein Kucuk.
Acesta nu a reuşit să-l învingă pe Pazvante Chiorul, găsindu-l vinovat pentru înfrângere pe domnitorul muntean Constantin Hangerli, care nu i-a venit în sprijin, motiv pentru care Hangerli a şi fost ucis de turci. Anul următor, Pazvante Chiorul este iertat de sultanul turc, care îl numeşte paşă de Vidin.
Jafuri în Ţara Românească
După ce a fost numit paşă, Pazvante Chiorul a organizat mai multe jafuri în Ţara Românească. În anul 1800, soldatul otoman, alături de armata sa de mercenari, au atacat oraşul Craiova, dând foc la întreaga localitate.
Din cele aproape 7.000 de case din acea zonă, doar undeva la 300 au scăpat de flăcări. Din cauză că nu reuşea să-l oprească pe Pazvante Chiorul, domnitorul Alexandru Moruzi a părăsit tronul ţării.
La începutul anului 1802, în capitala Bucureşti a fost lansat un zvon conform căruia Pazvantoglu urma să vină cu armata sa în oraş. Până şi domnitorul Mihai Şuţu a fugit din Bucureşti, lăsând în urma sa o garnizoană neplătită, care a refuzat să apere oraşul.
Bucureştiul a devenit pradă infractorilor, oraşul fiind salvat de către trupele otomane. În urma acestui episod, domnitorul fanariot Mihai Şuţu este alungat din Ţara Românească.
Moartea lui Pazvante Chiorul
Moartea lui Pazvante Chiorul Detaliile despre moartea lui Pazvante Chiorul nu sunt foarte clare. Există două variante, conform cărora fie a fost otrăvit, fie a fost omorât de haiducul oltean Iancu Jianu.
Prima ipoteză arată că la începutul anului 1807, Pazvantoglu a fost otrăvit de medicul din Vidin. Acesta ar fi fost plătit de sultanul otoman pentru a-l asasina pe Pazvante Chiorul.
Cealaltă ipotează scoate în evidenţă faptul că, în anul 1809, celebrul haiduc Iancu Jianu a organizat un atac la sud de Dunăre, împotriva lui Pazvante Chiorul, ocazie cu care acesta din urmă a fost omorât.
Atacul lui Jianu a fost ca un răspuns împotriva jafurilor date de mercenarii lui Pazvantoglu în zona Craiovei.
Porecla de Pazvante Chiorul provine de la faptul că Pazvantoglu şi-a pierdut un ochi în urma unei bătălii. În limba română a rămas expresia „de pe vremea lui Pazvante Chiorul”, care indică ceva foarte vechi.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: