Casa de Hohenzollern este o familie dinastică de electori, regi și împărați ai Prusiei, Germaniei și României. Întemeietorul dinastiei este Burchardus sau Burkhard, conte din Zollern.
Cea mai veche menționare a Zollernilor datează din anul 1061, la moartea contelui Burkhard I von Zollern.
Dinastia a fost împărțită în două ramuri: una catolică și alta protestantă. Ramura șvabă a apărut prin decizia lui Frederic al IV-lea, conte din Zollern. Cea protestantă s-a format prin decizia lui Conrad, pârcălabul romano-german din Nüremberg.[Detalii]
Primul a păstrat ținutul Zollern, fondând ramura şvabă a familiei Hohenzollern, cel de-al doilea a primit Nürnbergul, punând bazele ramurii franconiene a aceleiași familii. Ulterior, aceasta avea să adere la protestantism, în timp ce suabienii au rămas catolici.
Ramura franconiană avea să aibă de-a lungul timpului o influență foarte mare asupra istoriei Germaniei.
Ruperea s-a accentuat după apariția Reformei protestantă, provocată de Martin Luther împotriva autorității sanctității sale, Papa.
La începutul secolului al XVI-lea, Albrecht de Hohenzollern, care era marele maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni și Sigismund cel Bătrân, regele Poloniei, au încheiat un tratat la Cracovia.
S-a decis ca stăpânirile ordinului să fie secularizate și transformate într-un stat laic. Astfel s-a creat ducatul Prusiei, aflat sub suzeranitate polonă.
În anul 1618, la moartea ultimului reprezentant al familiei Hohenzollern din Prusia, ducatul a fost acordat în stăpânire vasalică lui Johann Sigismund de Hohenzollern, principe-elector de Brandenburg. În schimb, principele trebuia să participe alături de Polonia la războiul împotriva Suediei.
Familia Regală a României, parte din Casa de Hohenzollern
Ramura şvabă a Hohenzollernilor, din care face parte și familia regală a României, a avut o influență politică mult mai mică decât a „rudelor” franconiene.
În anul 1557, ținutul Hohenzollern a fost împărțit de urmașii contelui Carol I. Astfel, au apărut comitatele Hohenzollern – Hechingen și Hohenzollern – Sigmaringen. Acestora li se va adăuga comitatul Hohenzollern – Haigerloch, care în anul 1767 va fi împărțit între celelalte două.
La mijlocul secolului XIX, principii de Hechingen și Sigmaringen au abdicat, cele două principate fiind incluse în provincia prusacă de Hohenzollern.
Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen a fost, între anii 1858 – 1862, prim-ministru al Prusiei.
Acesta a fost căsătorit cu Josephine de Baden și au avut șase copii. Aceştia au fost: Leopold (tatăl regelui Ferdinand al României), Ștefania, Carol (viitorul rege Carol I al României), Anton, Friedrich și Maria Luisa.
Ramura românească a dinastiei Hohenzollern a fost numită „a României”, prin hotărârea regelui Mihai, începând din anul 2011.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
