Aţi sau a-ţi? Cum se scrie corect şi care este explicaţia

Aţi sau a-ţi? Cum se scrie corect? Când se foloseşte „a-ţi” cu cratimă şi când se scrie „aţi” legat? Cele două cuvinte sunt omofone, adică se pronunţă la fel, dar se scriu diferit, în funcție de context.

Forma corectă: Bine aţi venit!  | A-ţi da seama că ai greşit, este un lucru bun.
Forma greşită: Bine a-ţi venit! | Aţi face temele este obligatoriu.
Explicaţia pe scurt: Se scrie legat (aţi) atunci când este verb auxiliar și ajută la formarea timpului perfect compus și a modului condițional. Se scrie dezlegat (a-ţi) atunci când „ți” înlocuiește pronumele „îți”.

Cum se scrie corect: aţi sau a-ţi?

Aţi este o formă a verbului auxiliar a avea, care se folosește pentru a forma timpul perfect compus la modul indicativ, persoana a II-a plural. Acest timp exprimă o acțiune trecută, terminată și raportată la momentul vorbirii.

De exemplu:

• Voi aţi plecat la munte ieri. (acțiune trecută și terminată)
• Dumneavoastră aţi scris o carte frumoasă. (acțiune trecută și terminată)
• Voi aţi cântat minunat la spectacol. (acțiune trecută și terminată)

În aceste exemple, verbul auxiliar aţi este urmat de participiul verbului de conjugat, care se recunoaște ușor, pentru că se termină în consoanele –s sau –t (scris, plecat, cântat). Participiul este o formă nominală a verbului, care are valoare de adjectiv și exprimă o calitate sau o stare rezultată din acțiunea verbului.

A-ţi este o structură formată din prepoziția a, specifică modului infinitiv, și pronumele personal neaccentuat ţi, care are funcție de complement indirect și exprimă persoana căreia i se face sau i se spune ceva.

De exemplu:

• Am venit pentru a-ţi spune adevărul. (persoanei căreia i se spune ceva)
• Ți-am dat caietul pentru a-ţi scrie temele. (persoanei căreia i se face ceva)
• Am venit, pentru a-ţi vorbi. (persoanei căreia i se spune ceva)

În aceste exemple, verbul care urmează structurii a-ţi este la modul infinitiv, care exprimă o acțiune posibilă sau dorită, fără să indice persoana sau timpul.

Verbul la infinitiv se termină într-o vocală (–a, –e sau –i), nu într-o consoană (–s sau –t). Cratima (–) indică rostirea într-o singură silabă a prepoziției a și a pronumelui ţi, care altfel ar fi separat prin vocala î: „a îţi”.