În ziua de 9 august 1601, la Câmpia Turzii, a fost ucis Mihai Viteazul, o figura emblematică a istoriei românilor. Asasinatul său, orchestrat de cei alături de care luptase în Liga Creștină, a fost motivat de dorința acestora de a prelua controlul asupra Transilvaniei, teritoriu pe care Mihai îl unificase cu Țara Românească și Moldova.
Această trădare marchează sfârșitul tragic al celui care reușise, pentru prima dată în istorie, să unească sub un singur sceptru cele trei mari țări românești.
Un martor al acestor vremuri, un cronicar anonim, consemna astfel evenimentul: „Și căzu trupul lui frumos ca un copac, pentru că nu știuse, nici nu avusese ocazia să-și folosească sabia sa cea iute în mâna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol, aruncat în pulbere, căci așa a lucrat pizma încă din începutul lumii. Pizma a pierdut mulți bărbați fără vină, precum și pe acesta. Căci era de ajutor creștinilor și stătea tare ca un viteaz bun pentru ei, făcându-i pe turci să tremure de frica lui.”
Primul unificator al românilor
Triumful lui Mihai Viteazul asupra rivalilor săi a atins apogeul la 1 noiembrie 1599, când a intrat în Cetatea Bălgradului (Alba Iulia), capitala Transilvaniei. Un an mai târziu, Mihai a preluat și tronul Moldovei, realizând la 27 mai 1600 prima unire politică a românilor. Acest moment a fost nu doar o victorie militară, ci și o realizare politică și diplomatică remarcabilă, care a simbolizat visul de unire al tuturor românilor.
Pentru a întări această unire, Mihai a adoptat măsuri esențiale: a unificat stemele celor trei principate sub o singură emblemă, având în vârf vulturul cu crucea în cioc, și a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia, care avea să devină catedrală. Mai mult decât atât, Mihai a sprijinit clerul și țăranii români prin acordarea de înlesniri și l-a numit pe Egumenul Ioan de la Prislop mitropolit al Transilvaniei, un pas important în consolidarea identității religioase și naționale a românilor din Ardeal.
După unire, Mihai Viteazul și-a asumat cu mândrie titlul de „Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei”, un titlu care reflecta aspirațiile sale de unificare a românilor sub un singur domnitor.
Mare ctitor
Nicolae Iorga, unul dintre cei mai respectați istorici români, subliniază importanța instituțională a acțiunilor lui Mihai Viteazul. În lucrarea sa „Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Mitropolia Ardealului” (1904), Iorga arată că Mihai Viteazul a creat Mitropolia Ortodoxă Română a Ardealului, cu sediul la Alba Iulia, consolidând astfel legătura spirituală și națională dintre românii din cele trei principate. „Bălgradul (…) ajunse centrul religios al Românilor, sub Românul Mihai-Vodă”, notează Nicolae Iorga.[sursa]
Academicianul Ioan-Aurel Pop, într-o conferință recentă, evidențiază și dimensiunea europeană a domnitorului: „Este ultimul mare general al Europei, despre care se spera că va putea elibera Constantinopolul de turci.” Această declarație pune în context rolul lui Mihai Viteazul nu doar ca unificator al românilor, ci și ca lider cu o viziune europeană, apreciat și temut de marile puteri ale vremii.[sursa]
Mihai Viteazul nu a fost doar un mare conducător militar și politic, ci și un profund credincios, având o deosebită evlavie față de Sfântul Nicolae. Potrivit legendei, Mihai a fost salvat în mod miraculos de Sfântul Nicolae în timpul unei încercări dramatice din tinerețea sa, când era ban al Craiovei. În semn de recunoștință, a ctitorit Mănăstirea Mihai Vodă din București, dedicată sfântului, și și-a botezat fiul cu numele Nicolae.
Domnitorul a donat, de asemenea, sume considerabile pentru biserica din Bari, Italia, unde se păstrează moaștele Sfântului Nicolae, primind în schimb mâna sfântului, o relicvă de mare preț care se află astăzi în patrimoniul Bisericii Sfântul Gheorghe – Nou din București. Se spune că Mihai a purtat această relicvă la piept în timpul bătăliei de la Călugăreni, un episod crucial în lupta sa împotriva otomanilor.
De-a lungul domniei sale, Mihai Viteazul a ctitorit numeroase lăcașuri de cult, inclusiv o catedrală ortodoxă la Alba Iulia, și a făcut donații substanțiale către mănăstirile din Sfântul Munte Athos, în special către Simonos Petras și Xenofont, unde este pomenit permanent pentru faptele sale.
9 august 1601: a fost ucis Mihai Viteazul
În data de 9 august 1601, pe Câmpia Turzii, a fost ucis Mihai Viteazul, într-un act de trădare care a marcat sfârșitul unei epoci pline de speranță pentru unirea românilor.
După ce luptase alături de Liga Creștină împotriva turcilor, Mihai a căzut victimă unor intrigi complexe între aliații săi. Generalul Gheorghe Basta, temându-se de influența crescândă a lui Mihai în Transilvania și dorind să preia controlul asupra principatului, a orchestrat uciderea acestuia.
În zorii acelei zile fatidice, Mihai a fost surprins de atacatori și lovit mortal. Moartea sa a lăsat un gol imens în rândul celor care îl vedeau ca pe un simbol al unității naționale și a deschis calea către un lung șir de conflicte și instabilitate în regiune.
Moștenirea lui Mihai Viteazul continuă să inspire, deși viața sa s-a sfârșit tragic. Capul său, adus înapoi de la Câmpia Turzii, se păstrează la Mănăstirea Dealu din județul Dâmbovița. Mama sa, Teodora, devenită monahia Teofana, este înmormântată la Cozia, iar soția sa, Doamna Stanca, odihnește în curtea Episcopiei Râmnicului.
Mihai Viteazul rămâne, astfel, o figură monumentală în istoria României, un simbol al luptei pentru unire și identitate națională, dar și al trădării și vicisitudinilor vremurilor în care a trăit.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
