10 curiozităţi despre Hindenburg, cel mai mare dirijabil din istorie

LZ 129 Hindenburg a fost un dirijabil german de mari dimensiuni, destinat transportului comercial de pasageri, dar şi expedierilor poştale.

Dirijabilul a fost construit între anii 1931-1936 şi a fost folosit timp de 14 luni, reprezentând, în final, unul dintre cele mai cunoscute dezastre din istorie.

10 curiozităţi despre dirijabilul Hindenburg şi dezastrul cauzat

#1. A fost construit din rămăşiţele unui alt dirijabil

Structura scheletică a lui Hindenburg era din duraluminiu și încorpora 15 pereți de compartimentare de forma roților Ferris, delimitând 16 pungi de gaz. Aceste roți erau fixate cu traverse longitudinale plasate in jurul circumferinței lor. Învelișul dirijabilului era fabricat din bumbac îmbogățit cu o mixtură formată din materiale cu rol de a reflecta radiațiile ultraviolete și cele infraroșii protejând pungile de gaz.

În anul 1931, compania Zeppelin a achiziționat 5.000 de kg de duraluminiu provenit din rămășițele dirijabilului britanic R101, prăbușit în octombrie 1931. Acest material a fost prelucrat și folosit la construcția dirijabilului Hindenburg.

Mobila de interior era creația lui Fritz August Breuhaus. Acesta a fost arhitect și designer de interioare, iar experienţa sa includea vagoanele Pullman, nave transoceanice și nave de război ale Marinei Germane.

Puntea superioară A era formată dintr-o mică zonă centrală conținând cabine de pasageri, flancată de încăperi publice mari: sala de mese la babord iar la tribord un foaier și o cameră de lectură. Pereții sălii de mese erau pictați și portretizau călătoriile lui Graf Zeppelin din America de Sud, iar o hartă stilizată a lumii îmbogățea unul dintre pereții foaierului.

De-a lungul ambelor punți au fost montate ferestre lungi şi înclinate. Acestea ofereau pasagerilor o panoramă spectaculoasă pe timpul zborului. Proiectanții au presupus că pasagerii își vor petrece mai mult timp în zonele publice decât în cabinele strâmte.

Puntea inferioară B conținea grupurile sanitare, o sală de mese pentru echipaj și chiar și un foaier pentru fumat. Asta în ciuda faptului că dirijabilul se deplasa având la bord circa 140.000 m³ de hidrogen.

#2. Iniţial, trebuia să funcţioneze cu heliu

Inițial, proiectul construcției dirijabilului Hindenburg prevedea utilizarea heliului, întrucât era cel mai sigur gaz de portanță, nefiind inflamabil. Însă, la acea vreme, heliul era extrem de scump și se găsea doar în rezervele de gaze naturale ale Statelor Unite ale Americii.

Hidrogenul, prin comparație, era mult mai ieftin. Acesta putea fi produs de către orice națiune industrializată și avea o putere de ridicare mai mare.

În ciuda politicii exclusiviste a statului american privind exporturile de heliu, proiectanții germani au prevăzut heliul ca principal gaz pentru portanță în construcția lui Hindenburg. Deşi sperau la o schimbare de atitudine din partea americanilor, când au realizat că interdicțiile au rămas în vigoare, germanii au regândit din punct de vedere tehnic zeppelinul pentru a folosi hidrogenul.

În afara acestui gaz inflamabil, niciun alt gaz care să ofere suficientă forță de ridicare nu putea fi produs în cantități suficiente. Pe de altă parte, forța mai mare de ridicare a hidrogenului față de heliu a permis proiectanților să adauge mai multe cabine de pasageri dirijabilului. 

#3. Construcţia sa a fost parţial plătită de către nazişti

Hugo Eckener, preşedintele companiei care a construit Hindenburg, nu avea o relaţie bună cu naziştii. De fapt, a refuzat solicitarea lui Joseph Goebbels ca dirijabilul să fie numit „Adolf Hitler”. În cele din urmă, a fost numit după un fost preşedinte german, Paul von Hindenburg.

Cu toate aecstea, atunci când construcţia dirijabilului era în impas din cauza crizei economice, Eckener a acceptat bani de la nazişti pentru a finanţa construcţia.

#4. Mijloc de propagandă nazistă

Deși a fost conceput și construit pentru transportul comercial de pasageri și servicii poștale, la inițiativa Ministerului Propagandei, Hindenburg a fost utilizat încă de la început de Ministerul Aviației ca vehicul de livrare a propagandei naziste și chiar un element al acesteia.

Joseph Goebbels cunoştea potenţialul de imagine al dirijabilului. Era un simbol al puterii şi al evoluţiei tehnologice a Germaniei naziste.

Pe 1 august 1936, Hindenburg a zburat peste Berlin, dând startul Jocurilor Olimpice din acel an. Pe coada dirijabilului puteau fi observate steagurile naziste.

#5. Hindenburg a efectuat multe curse peste Oceanul Atlantic

Deşi multă lume are impresia că dezastrul Hindenburg a avut loc din cauza modului în care era conceput un dirijabil şi că efectuarea unor curse trans-atlantice ar suna puţin utopic, lucrurile stau diferit.

După un total de șase zboruri de test efectuate de-a lungul a trei săptămâni la docurile Zeppelin unde și fusese construit, Hindenburg era pregătit pentru un debut public de 6.598 km. Acesta a fost un zbor de propagandă de-a lungul Germaniei.

A urmat apoi primul zbor comercial de pasageri, o călătorie transatlantică de patru zile spre Rio de Janeiro, Brazilia.

Hindenburg a realizat 17 curse dus-întors pe deasupra oceanului Atlantic. Anul 1936 a fost primul și singurul său sezon complet de serviciu activ, realizând 10 curse spre Statele Unite și câteva spre Brazilia.

În iulie 1936, dirijabilul a stabilit și un record, reușind dubla traversare a Atlanticului în cinci zile, 19 ore și 51 de minute.

#6. Costul unei curse nu era deloc mic

Pe durata sezonului 1936, Hindenburg a parcurs 308.323 km și a transportat 2.798 pasageri și 160 de tone de mărfuri și corespondență. Acest lucru suna promiţător pentru companie.

Dirijabilul era foarte stabil, un creion putea sta pe masă fără a se rostogoli iar lansarea era atât de lină încât pasagerii ratau adesea decolarea crezând că încă sunt ancorați la sol.

Costul unei călătorii Germania – Statele Unite nu era deloc mic. Biletul costa 400-450 de dolari. Ajustând rata inflaţiei, asta ar însemna undeva între 8.000-9.000 de dolari în ziua de azi. Această sumă era foarte mare, având în vedere şi perioada de redresare de după Marea Criză Economică.

#7. În ultimele ore de dinaintea dezastrului, Hindenburg a zburat peste New York

36 de pasageri s-au îmbarcat la bordul dirijabilului Hindenburg în Frankfurt, pe 3 mai 1937.

Destinaţia era Lakehurst, New Jersey. Acest lucru însemna că traseul dirijabilului era fix peste New York.

#8. Ultimul supravieţuitor al dezastrului Hindenburg a murit în anul 2019

Werner G. Doehner avea doar 8 ani când el, cei doi fraţi ai săi şi părinţii lor s-au îmbarcat pe Hindenburg. Tatăl şi sora lui au fost ucişi în accident.

Doehner nu s-a lăsat descurajat şi a devenit inginer, lucrând pentru General Electric. A murit în anul 2019, la vârsta de 90 de ani.

#9. Cea mai mare aeronavă care a zburat vreodată

Fiind de aproape trei ori mai lung decât un avion Boening 747, Hindenburg este cea mai mare aeronavă care a zburat vreodată.

Avea 237 de metri lungime şi 41 de metri lăţime, utilizând un volum de circa 140.000 m³ de hidrogen. Viteza maximă a dirijabilului era de 135 km/h, însă avea o viteză de croazieră de 125 km/h.

#10. Dezastrul Hindenburg

Pe 3 mai 1937 a avut loc prima cursă Europa – Statele Unite din acel an.

Deși vanturi puternice au încetinit traversarea Atlanticului, zborul a continuat, apropiindu-se de destinaţie trei zile mai târziu.

Aterizarea lui Hindenburg din ziua de 6 mai a fost amânată timp câteva ore pentru a evita o serie de furtuni care treceau pe deasupra orașului Lakehurst. În jurul orei 19:00, dirijabilul a fost autorizat să încerce aterizarea, Hindenburg începând manevrele de la altitudinea de 200 m.

În jurul orei 19:25, Hindenburg a lansat două linii de ancorare conform procedurilor, urmând a fi prinse de troliuri și trase către sol. Personalul de la sol a prins cele două cabluri lansate de la tribordul si babordul dirijabilului dar a apucat să fixeze de troliu doar cablul de la babord când Hindenburg a fost cuprins brusc de flăcări și a căzut la pământ. Totul a durat numai 37 de secunde.

Conform autorităţilor, problemele au apărut din cauza unei scurgeri de hidrogen în atmosfera încărcată electrostatic. În realitate, nu se ştie exact ce a declanşat incendiul.

Dintre cei 36 de pasageri și 61 de membri ai echipajului, 13 pasageri și 22 de membri ai echipajului au murit, acestora adăugându-li-se un membru al personalului de la sol.

În total, 36 de persoane şi-au pierdut viaţa în ceea ce avea să rămână în istorie drept „dezastrul Hindenburg”.