Povestea lui Terente, banditul supranumit „Regele Bălţilor”

Terente a fost un bandit celebru, român de origine lipoveană, născut în anul 1895 sau 1896, purtând numele Ştefan Vasali.

Se crede că Ştefan Vasali s-a născut în satul Carcaliu, judeţul Tulcea, deşi există voci care spun că s-a născut în satul Baldovinești, județul Brăila. Un lucru este cert, şi anume că zona în care a copilărit a fost Balta Brăilei, o adevărată împărăţie a apelor şi a stufului, pe care viitorul bandit o va folosi în tinereţe ca loc de ascunzătoare.

Ştefan Vasili a avut o familie numeroasă, care aveau ca îndeletnicire pescuitul. După cum spunea mama sa, în copilărie a fost ascultător şi bun la învăţătură.

Ajuns în floarea vârstei, acesta era descris ca un bărbat plăcut la înfăţişare. Avea ochii verzi-maronii, cu păr negru, înalt şi bine făcut.

S-a însurat de tânăr, la doar 20 de ani, cu o fată frumoasă din sat, pe nume Ustinia. Împreună au făcut 4 copii.

În anul 1916 a efectuat stagiul militar, fiind recrutat în Marina Militară pentru a lupta în Primul Război Mondial. Pe front şi-a pierdut un frate mai mare. La întoarcere, a fost numit căpitan de șlep.

Drama lui Terente

După ce bărbatul s-a întors din război, toată familia i-a murit pe neaşteptate. La distanţă de câteva zile, doi dintre copii au căzut de pe şlepul condus de el şi s-au înecat în Dunăre.

Soţia sa a fost răpusă de cumplita ciumă. La fel şi ultimii doi copii rămaşi. Pierderea primei soții și a celor patru copii l-a determinat pe Vasali să cadă în patima băuturii. Îl avea ca partener de băutură pe Akim Parfenie, cu a cărui fată mai mică, pe nume Avdotia Arina, s-a şi căsătorit.

La scurt timp după căsătorie, o soră a Arinei a pus la cale un plan diabolic pentru a-i despărţi pe cei doi, întrucât era îndrăgostită de Ştefan. Astfel, această soră a înscenat o presupusă infidelitate a soției lui Ştefan cu un armator grec foarte bogat, de care Arina fusese îndrăgostită înaintea căsătoriei.

Bărbatul furios l-a găsit pe grec în grădina sa. De fapt, acesta fusese invitat chiar de sora Arinei. Înnebunit de gelozie, Vasali şi-a înjunghiat soția.

Ca prin minune, şi numai datorită promptitudinii neobişnuite cu care a fost transportată la un spital brăilean, Arina a supravieţuit. Totuşi, Vasali a fost arestat și încarcerat pentru prima oară. La doar câteva zile, cu ajutorul unui gardian, Ştefan Vasali a evadat. Astfel s-a născut legenda Terente.

Cariera de bandit

După evadare, Vasali comite infracțiunile prin care și-a câștigat renumele. Ca şi în ziua de azi, presa dornică de senzaţional a contribuit semnificativ la crearea legendei din jurul numelui său.

Chiar din ziua ce a urmat evadării sale, ziarele au scris următoarele: „Ediție specială, ediție specială! A evadat Terente! Terente, senzații, violențe!”. Deși cel la care se făcea referire nu era încă cunoscut, zvonul a captat imediat atenția oamenilor.

Fiind un bun cunoscător al Dunării, Terente s-a ascuns în Balta Brăilei, unde a reuşit să-şi adune o gaşcă formată din câţiva tovarăşi nelegiuiţi. Împreună au început să comită jafuri. Mai întâi, au tâlhărit oameni ai legii, apoi au trecut la pescari, vase şi ajung să dea lovituri chiar în satul Carcaliu.

A trăit în acest fel vreme de cinci ani, bucurându-se de simpatia localnicilor cărora obişnuia să le mai dea din prada lui. Astfel şi-a căpătat renumele de „Regele Bălţilor”.

A aprins imaginaţia femeilor

Terente era apreciat pentru virilitatea sa şi i s-a dus faima că deţinea un „mădular” uriaş. Astfel, Terente era asaltat cu scrisori şi invitaţii de la doamne şi domnişoare, pe care le-a şi onorat în mare măsură.

În luna iunie 1924, banditul a răpit două fete de pension virgine, Netty Herovici, de 17 ani, şi Sylvia Bernescu, de 22 de ani. Le-a ţinut sechestrate timp de o săptămână.

Unele relatări susţin că fetele au fost violate de acoliţii lui Terente, în vreme ce alte păreri consideră că gestul nu le-a pus în pericol şi doar a stimulat imaginea publică a banditului, fetele fiind bine tratate şi răsplătite în acest interval cu daruri de preţ.

Sylvia Bernescu a fost convinsă să scrie un roman inspirat de această aventură, numit sugestiv „În ghearele lui Terente”, care a avut un succes fulminant.^[sursa]

În ciuda acestor relatări, femeile visau în continuare la băiatul rău, întruchipat de Terente.

Una dintre cuceririle sale, Didina, era soţie de poliţist. A rămas în memorie ca fiind perechea lui Terente, printr-un cântecel devenit refren popular: „Terente şi Didina/Se plimbă cu maşina“. Aceasta l-a şi ajutat, de altfel, să evadeze pentru a doua oară din arest.

Preoteasa, sfârşitul lui Terente şi legenda virilităţii

Poliţia, Jandarmeria şi chiar Armata au încercat să îl prindă pe celebrul bandit, prin bălţile Brăilei, însă nu au avut succes.

Presa vremii a comentat ironic strădaniile lipsite de succes ale militarilor. Înverşunarea autorităţilor l-a speriat, totuşi, pe Terente. Acesta a părăsit zona Brăilei. A cutreierat prin Bulgaria, Serbia şi Grecia timp de aproximativ trei ani. În această perioadă a comis nu mai puţin de 19 crime.

În anul 1927, a revenit în România şi a continuat seria de tâlhării în zona Brăilei. Faima pe care o avea şi frica pe care o răspândea în jur l-au făcut, însă, să devină nesăbuit.

În noaptea de Înviere a acelui an, a pătruns în casa preotului Filip, din satul său şi a violat-o pe preoteasă. Prin acest gest avea să îşi piardă susţinerea sătenilor. Revoltaţi, aceştia decid să colaboreze cu autorităţile, dezvăluindu-le ascunzătorile lui Terente.

În dimineaţa zilei de 4 iunie, banditul a fost recunoscut într-o barcă, pe Dunăre, chiar de preotul căruia îi siluise soţia. Acesta a ajunţat jandarmii, care au deschis focul, rănindu-l mortal pe temutul bandit.

La cererea autorităţilor, medicul legist care a făcut autopsia a prelevat capul şi penisul lui Terente, care au ajuns la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” din Bucureşti.

Restul cadavrului a fost înhumat în bătaie de joc, la o adâncime atât de mică încât a fost dezgropat de câini şi devorat. Celebrul organ sexual al lui Terente, cu o lungime de 22 de centimetri în stare erectă, a fost expus la muzeul Institutului „Mina Minovici”. Acesta a rămas faimos nu doar datorită dimensiunii ci şi mesajului pe care îl avea tatuat: „F_t bine şi apăsat la cioc”.