Cine a fost Matusalem, cel despre care Biblia spune că a trăit 969 de ani

Cartea Genezei din Biblie îl prezintă pe Matusalem ca fiind fiul lui Enoh şi stră-stră-stră-strănepotul lui Seth, care era copilul lui Adam și al Evei, născut la mai mult de un secol după Cain. Matusalem a fost tatăl lui Lamech și bunicul lui Noe. 

Conform Bibliei, Matusalem a trăit pe Pământ 969 de ani. Astfel s-a născut şi expresia „vârstă matusalemică”.^[sursa]

Matusalem s-a născut pe când Enoh avea 65 de ani. Matusalem avea vârsta de 187 de ani când i s-a născut primul copil, Lamech. În Biblie, în cartea Genezei (Facere 5, 25-27) scrie astfel:

„Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s-a născut Lameh. După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au născut fii şi fiice. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit.”

În ziua de astăzi, oamenii care depăşesc vârsta de 100 de ani reprezintă adevărate excepţii. Din acest motiv, nu puţini sunt cei care consideră imposibile, greu de crezut sau chiar prosteşti relatările din Biblie privind vârstele foarte înaintate ale unor personaje precum Matusalem – 969 de ani, Adam – 930 de ani sau Noe – 950 de ani.

Explicaţiile oamenilor bisericii privind vârsta lui Matusalem

Ieromonahul Serafim Rose explică această nelămurire privind „vârstele matusalemice”.

În volumul, „Cartea facerii, crearea lumii noi şi întâiul om”, teologul ortodox vorbeşte despre lumea de până la potopul lui Noe şi de lumea de după potop. După potop, speranţa de viaţă scade radical. Oamenii nu mai trăiesc sute de ani ca la început, ci se apropie de media pe care o cunoaştem şi astăzi.

„Ştim că, până în vremea lui Noe, s-a întâmplat ceva extraordinar cu neamul omenesc. Se spune că toţi Patriarhii Vechiului Testament de până atunci au trăit un număr uimitor de ani. Adam a trăit 930 de ani, Mathusala a trăit 969 de ani, alţii au trăit 900 sau 800 de ani.

Oamenii de azi ar putea zice: «Asta e o exagerare, o greşeală, o prostie». Dar aproape fiecare Patriarh a trăit la fel de mult… Numai după Noe (care a trăit 950 de ani, dintre care 600 înainte de Potop) durata vieţii omului începe să scadă. De ce?

Lumea, chiar înainte de Noe, era un loc cu totul diferit. Lumea de dinaintea căderii lui Adam, încă şi mai mult. Înainte de Noe nu i se îngăduise omului să mănânce carne; omul trăia cu verdeţuri, iar animalele de pe pământ erau blagoslovite să mănânce verdeţuri până în vremea lui Noe.

Astăzi, desigur, este de neînchipuit ca omul să trăiască 900 de ani. Dar cine poate şti ce se putea întâmpla în acele condiţii total diferite? Dumnezeu a creat lumea întru început cu totul nouă şi proaspătă, potrivit unui fel de viaţă cu totul diferit de cel pe care-l cunoaştem acum.”

Explicaţii ştiinţifice

Spre deosebire de organismele unicelulare, cele multicelulare, între care se află şi homo sapiens, îmbătrânesc şi mor în cele din urmă.

Organele oamenilor sunt alcătuite din mulţimi de celule individuale. Acestea, la un moment dat nu se mai divid, iar organele se uzează şi inevitabil organismul cedează. Mecanismul prin care se divid celulele este controlat de instrucţiunile înscrise în codul nostru genetic, denumit ADN.

Oamenii din ziua de astăzi au o medie de viaţă mai scăzută. Bolile, dieta, stresul şi alţi factori de mediu au un rol determinant în ceea ce priveşte lungimea vieţii. Astfel, vârsta medie a oamenilor din prezent pare a fi cumva setată între 75-85 de ani. Dar acest lucru este valabil pentru fiecare specie.

Totuşi, experimentele de împerechere selectivă au arătat că această limită poate fi schimbată. În unele cazuri, chiar dramatic.

Experimentele pe musculiţe de oţet şi viermi au arătat că o durată mai lungă de viaţa poate fi introdusă şi scoasă din populaţii, prin împerecheri selective.^[sursa]

Aşadar, pot exista două populaţii din aceeaşi musculiţă, având un grup care trăieşte, în medie, cu mult mai mult decât celălalt. La o specie de viermi a fost identificată chiar și o “schimbare” genetică referitoare la longevitate.

Astfel, deşi pare imposibil sau greu de crezut, speranţa ridicată de viaţă menţionată în Biblie ar putea avea o oarecare credibilitate.

Interpretare greşită

Există alte voci care susţin că, întrucât Biblia a fost scrisă în urmă cu mult timp, ideile transmise între generaţii ar fi suferit modificări, fiind interpretate greşit.

De exemplu, în Antichitate, anii nu se numărau după ciclul solar, ci după alte criterii. Astfel, după calculul lunar, Adam n-ar fi trăit 930 de ani conform Bibliei, ci doar 77. De asemenea, Matusalem, în loc de 969 de ani, ar fi trăit numai 80 de ani.

Totuşi, dacă aplicăm aceeaşi teorie şi lui Enoh, ar însemna că acesta a avut 5 ani când i s-a născut fiul, Matusalem. Ceva nu se leagă.

Aşadar, având în vedere că nu putem cunoaşte cu exactitate condiţiile de mediu existente în trecut şi nici modul în care funcţionau organismele, nu este exclus ca speranţa de viaţă a strămoşilor noştri să fie diferită.