Taj Mahal: curiozităţi despre monumentul construit din iubire şi suferinţă

Taj Mahal este cel mai faimos monument din India şi unul dintre cele mai cunoscute din întreaga lume, fiind considerat una dintre „Cele 7 minuni ale lumii moderne”. Este un templu magnific, care amintește lumii de bogata civilizație a unei țări care a fost treptat „înghițită” de industrializare. Totodată, este şi cel mai bine păstrat monument funerar din lume.

Prin decorațiunile complexe și designul armonios, Taj Mahal nu se află doar în vârful arhitecturii indiene, ci și în topul mondial al celor mai importante monumente, fiind parte a patrimoniul mondial UNESCO din anul 1983.^[sursa]

Poetul englez Edwin Arnold îl descria ca fiind „nu un monument de arhitectură, ci dragostea unui împărat încrustată în piatră”. Monumentul este amplasat pe malul râului Yamuna, care servea ca mijloc de apărare a Fortăreței de la Agra, centru al Imperiului Mogul până la mutarea capitalei la Delhi, în anul 1637.

Când şi de ce a fost construit Taj Mahal

Taj Mahal a fost construit de al cincilea împărat mogul, Shah Jahan, care a domnit între anii 1628 și 1658, în memoria celei de-a doua soții Mumtaz Mahal, prințesa persană musulmană. Sub domnia acestuia, Imperiul Mogul a atins apogeul cultural, reprezentând Epoca de Aur a arhitecturii indiene.

La fel ca mulți dintre predecesorii săi, Shah Jahan a avut mai multe soții pe parcursul vieții. Cea de-a treia soție, Arjumand Banu Begum, mai cunoscută sub numele de Mumtaz Mahal, a fost însă prima mare iubire a împăratului. Căsnicia lor a durat 19 ani și a dus la nașterea a 14 copii. Din cauza complicațiilor din timpul nașterii ultimului copil, Mumtaz Mahal a murit prematur la doar 38 de ani. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât se spune că părul i-a albit în numai câteva luni.

Înainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri. În primul rând să-i construiască un mormânt, apoi să se recăsătorească, să-și iubească fiii și să-i viziteze mormântul la aniversare. Așa a jurat împăratul că va construi un edificiu funerar măreț și fără egal în lume.

20.000 de oameni au lucrat la construirea palatului

Construcția Taj Mahal și a împrejurimilor sale a început în anul 1632, la un an după moartea lui Mumtaz, și a durat mai bine de două decenii, atrenând circa 20.000 de artizani. Materialele grele necesare construcției au fost cărate din întreaga Indie şi chiar din alte locuri din Asia, fiind folosiţi circa 1.000 de elefanți.

Monumentul a fost construit conform legii musulmane, care prevede că mormintele nu pot fi împodobite cu decoruri elaborate sau luxoase, deoarece ar fi o expresie nepotrivită a vanității. Această regulă explică designul relativ obscur al nivelului inferior al palatului, unde Shah Jahan și-a depus soția să se odihnească.

Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahalul a devenit „simbolul dragostei eterne”. Clădirea „răsare” din peisajul roscat, așezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidență uriașul dom și cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar aleea principală, care pornește de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali.

Clădirea principală, mausoleul, este considerată o capodoperă a construcţiei simetrice. Sicriul lui Mumtaz este situat exact în centrul criptei templului funerar Taj Mahal, în timp ce mormântul lui Shah Jahan, depus în mausoleu după moartea sa în anul 1666, a fost amplasat la vest, dând astfel un echilibru artistic palatului.

Curiozităţi despre Taj Mahal

• Pe fațada mausoleului sunt inscripționate versete din Coran, în caligrafie arabă frumoasă. Caligraful a lăsat o semnătură foarte umilă care poate fi tradusă ca fiind „Scris de ființa nesemnificativă, Amanat Khan Shirazi”.
• În timpul zilei, zidurile Taj Majalului par a avea culori diferite. În lumina de dimineață, mausoleul apare roz, seara devine alb, iar noaptea, în lumina lunii, zidurile par aurii. Astfel construcţia şi mormintele pe care le găzduiește nu sunt niciodată la fel.
• Monument al dragostei trainice, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grăbiți. Baza rectangulară a clădirii este ea însăși un simbol. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunții.
• Statutul Taj Mahal de emblemă a Indiei l-a făcut o țintă vulnerabilă în vremurile de ostilitate internațională. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al războaielor dintre India și Pakistan, de-a lungul secolului al XX-lea, guvernul indian și populația din Agra au depus eforturi mari pentru a-l proteja. În acest scop, arhitecții au adăugat schele extinse care ascundeau structura din vizorul bombardierelor aeriene. Când șiretlicul funcționa, în loc să vadă una dintre minunile lumii, piloții puteau vedea ceea ce semăna cu o grămadă de bambus.
• Taj Mahal se confruntă cu probleme de mediu cauzate de poluarea aerului și apei din zonă. Poluarea aerului provoacă decolorarea marmurei albe și corodarea pietrelor semiprețioase. Poluarea apei afectează nivelul râului Yamuna și provoacă infestarea cu insecte care lasă excremente pe fațada clădirii. Pentru a proteja Taj Mahal, autoritățile indiene au luat măsuri precum interzicerea traficului auto în apropierea monumentului, stabilirea unei zone tampon ecologice și curățarea periodică a suprafeței cu argilă.
• Se spune că Shah Jahan a cheltuit aproximativ 32 de milioane de rupii pentru a construi Taj Mahal. Dacă ajustăm rata inflaţiei şi aducem această sumă la zi, ar rezulta o valoare de circa 1 miliard de dolari.

Legende despre Taj Mahal

• Există o legendă care spune că Shah Jahan a vrut să construiască un alt Taj Mahal identic pe malul opus al râului Yamuna, dar din marmură neagră. Planurile sale au fost însă întrerupte de fiul său Aurangzeb, care l-a detronat și l-a închis într-un fort.
• O altă legendă despre Taj Mahal este că se scufundă treptat în sol din cauza greutății sale și a fundației slabe. Se spune că în timpul construcției, Shah Jahan a fost sfătuit să folosească o fundație de lemn în loc de una de piatră, deoarece lemnul era mai rezistent la cutremure. Cu toate acestea, lemnul s-a deteriorat din cauza umidității și a făcut ca Taj Mahal să se încline ușor. Această legendă este însă contrazisă de studiile geologice care au arătat că fundația este solidă și stabilă.
• Altă legendă spune că Shah Jahan a ordonat ca mâinile tuturor muncitorilor care au lucrat la Taj Mahal să fie tăiate, pentru a preveni construirea unei alte clădiri similare. Nu există însă dovezi istorice care să susțină această poveste.