Prima americancă devenită prinţesă în Europa a fost Alice Heine, şi nu Grace Kelly, aşa cum greşit am fi tentaţi să credem, prin prisma celebrităţii acesteia din urmă, cu toate că ambele au fost prinţese de Monaco.
Alice Heine s-a născut la 10 februarie 1857 în Cartierul Francez din New Orleans, Louisiana. Tatăl ei, Michel Heine, era un evreu francez cu rădăcini adânci în aristocrația europeană, având legături directe cu Berlinul și Parisul și fiind verișor al renumitului poet Heinrich Heine. Stabilit peste ocean în anul 1843, Michel Heine s-a reinventat ca dezvoltator imobiliar și s-a căsătorit cu Marie Amélie Céleste Miltenberger, fiica unui arhitect de origine alsaciană.
La începutul Războiului Civil American, familia Heine a revenit în Franța. Alice, cu frumusețea și grația sa remarcabile, dar și cu averea impresionantă a familiei, a captat rapid atenția cercurilor înalte pariziene.[sursa]
În această perioadă, Michel și Amélie Heine s-au integrat în cercul strâns al curții împăratului Napoleon al III-lea și al împărătesei Eugénie de Montijo. Firma lui Michel, AM Heine, a jucat un rol esențial în sprijinul financiar al Franței în timpul Războiului franco-prusac.
Prima căsătorie a lui Alice Heine
Alice s-a căsătorit la 27 februarie 1875 cu marchizul Marie Odet Armand Aimable Chapelle de Jumilhac, care deținea titlurile de al 7-lea Duce de Richelieu și Duce de Aiguillon. Din această căsătorie au rezultat doi copii: Marie Odet Jr. și Odile Marie Auguste Septimanie.
Patru ani mai târziu, marchiza de Jumilhac l-a întâlnit pe Albert I de Monaco în Madeira. La acea vreme, Albert, prinț moștenitor, era căsătorit cu Lady Mary Victoria Douglas-Hamilton, dar căsnicia lor era profund nefericită.
Prima americancă devenită prinţesă în Europa
Căsnicia a fost anulată de Biserică în data de 3 ianuarie 1880, iar curând după aceea, Albert a început o relație cu Alice, prințesa din New Orleans, și ea divorțată între timp. Cuplul s-a căsătorit pe 30 octombrie 1889.
Potrivit lui Thomas Fouilleron, directorul Arhivelor Palatului Monaco, „Prințul Albert a fost profund îndrăgostit de ea, aceasta fiind una dintre primele căsătorii din dragoste din istoria principatului.”
Iniţial, prinţul Carol al III-lea, tatăl lui Albert, nu era de acord cu această căsnicie. Abia la finalul vieţii le-a dat tinerilor binecuvântarea sa, însă mai târziu avea să se dovedească oarecum justificată reticenţa prinţului.
Datorită zestrei uriașe pe care a adus-o, noua principesă a pus bazele financiare solide ale micului regat al soțului ei și și-a dedicat întreaga energie pentru a transforma Monaco într-un centru cultural de renume european.
Alice a invitat frecvent personalități culturale, inclusiv pe celebrul impresar rus Serghei Diaghilev, oferindu-i resurse pentru organizarea unor spectacole de înaltă clasă. Elitele din Franța și Anglia au început să vină în Monte Carlo.
Infidelitatea prinţesei
La un moment dat, Alice Heine a început o relație cu compozitorul Isidore de Lara, iar când prințul Albert a aflat, a pălmuit-o în public, în timpul unui spectacol la Salle Garnier.
Alice şi Albert s-au separat în vara anului 1902, dar au ales să nu divorțeze oficial. Astfel, după moartea prințului, 20 de ani mai târziu, Alice Heine a devenit prințesa văduvă de Monaco şi nu s-a mai recăsătorit.
Prințesa Alice Heine a încetat din viață pe 22 decembrie 1925, la Paris, fiind înmormântată în Cimitirul Père Lachaise. Avea 68 de ani.
Marele scriitor Marcel Proust a ales-o pe prinţesa Alice Heine ca model pentru Prințesa de Luxemburg în romanul său, „În căutarea timpului pierdut”.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
