Jose Mujica, fostul preşedinte al Uruguayului, este considerat a fi cel mai sărac preşedinte din lume. În contrast cu un politician obişnuit, care de obicei tânjeşte după o viaţă de lux şi lipsită de griji, Jose Mujica a dus o viaţă simplă, deşi deţinea cea mai înaltă funcţie în stat.
Fostul preşedinte a afirmat că trăieşte asemenea majorităţii pentru că majoritatea poporului a fost cea care l-a votat şi că din punct de vedere moral nu are dreptul de a trăi ca o minoritate în ţara sa.
„Nu am nevoie de multe. Trăiesc exact cum trăiam şi când nu eram preşedinte. În acelaşi cartier, în aceeaşi casă, în acelaşi fel.” – a declarat Jose Mujica.[sursa]
Jose Mujica, luptător de gherilă
Jose Mujica s-a născut pe 20 mai 1935, fiind fiul lui Demetrio Mujica, un agricultor de origine bască și al lui Lucy Cordano, fiica unor imigranți de origine italiană. Tatăl său se ocupa cu agricultura, însă ferma sa a dat faliment în anul 1940, pe când Jose Mujica avea 5 ani.
Mujica a crescut într-un cartier de la periferia capitalei Montevideo, muncind de mic pentru a-şi ajuta familia. În copilărie vindea flori prin oraş pentru a face bani.
În anii ’60, Mujica s-a alăturat Mişcării Tupamaro, un grup armat de stânga, inspirat de Revoluția din Cuba. În luna martie 1970, Jose Mujica a fost împuşcat după ce a opus rezistenţă unei arestări. A rănit doi poliţişti, însă a fost împuşcat de şase ori. Viaţa sa i se datorează chirurgului care era de serviciu şi care, în secret, şi el făcea parte din Mişcarea Tupamaro.
În acea perioadă, preşedinte al Uruguayului era Jorge Pacheco Areco, care limitase multe dintre drepturile constituţionale ale populaţiei.
A urmat o adevărată vânătoare faţă de membrii Tupamaro. Mujica a fost arestat şi a evadat în repetate rânduri. În cele din urmă, în anul 1973, după o lovitură de stat a armatei, Jose Mujica a fost închis împreună cu mai mulţi lideri Tupamaro.
Mujica a petrecut peste 13 ani în închisorile dictaturii militare, fiind bătut, umilit şi ţinut la carceră o mare perioadă de timp. În această perioadă, Jose Mujica Mujica a declarat că cel mai mult l-a afectat lipsa lecturii. Timp de șapte ani nu a avut acces la cărţi.
Mujica a ajuns în pragul nebuniei, având halucinaţii şi suferind de paranoia. Cu toate acestea, „mântuirea a venit în cele din urmă, când a primit permisiunea de a citi cărți științifice și de a scrie“.
În anul 1985, când Uruguayul a revenit la democraţie, Mujica a fost eliberat. A fost decretată o amnistie pentru infracţiunile ce aveau legătură cu politica şi pentru crimele militare comise începând cu anul 1962.
Cariera politică
După eliberare, împreună cu alţi membri Tupamaro, Mujica s-a alăturat unui partid politic de stânga, numit Movimiento de Participación Popular (Mişcarea Participării Populare) sau MPP.
Jose Mujica a fost ales deputat în anul 1994 și senator în anul 1999. A fost ministru al Agriculturii, Resurselor Animaliere și Pescuitului între anii 2005 și 2008, apoi din nou senator.
Popularitatea sa a crescut, iar la alegerile prezidenţiale din anul 2009 a fost ales preşedinte al Uruguayului, începând mandatul din data de 1 martie 2010.[sursa]
Jose Mujica, cel mai sărac preşedinte din lume
Deşi a ajuns să ocupe cea mai înaltă funcţie din stat, Mujica a ales să ducă o viaţă simplă. Astfel, nu a dorit să locuiască în casa luxoasă pusă la dispoziția liderilor statului, preferând să trăiască la ferma soției lui, Lucía Topolansky, aflată la periferia orașului, pe o stradă fără asfalt.
Salariul său lunar ca preşedinte era de circa 12.000 de dolari. Mujica dona peste 90% din aceşti bani către diverse organizaţii caritabile. „Am trăit astfel aproape toată viaţa mea. Banii aceştia trebuie să-mi ajungă, mulţi oameni trăiesc cu mult mai puţin de atât.”, declara preşedintele Mujica la acea vreme.
De asemenea, Jose Mujica nu a renunțat nici la mijlocul său de transport, un Volkswagen Beetle din anul 1987.
În anul 2010, conform declarației sale de avere, mașina valora 1.800 de dolari. În noiembrie 2014 cotidianul Búsqueda spunea că i s-ar fi oferit un milion de dolari pentru Volkswagenul său Beetle. Mujica a declarat că dacă cineva i-ar oferi un milion de dolari pe mașina sa ar vinde-o și banii i-ar dona unei organizații de caritate.
Decizii controversate
Deşi era foarte popular în rândul cetăţenilor pentru stilul său de viaţă, Jose Mujica a luat unele decizii criticate atât de către adversarii politici, cât şi de o parte a populaţiei. Printre acestea, s-a numărat adoptarea unei legi care legaliza avorturile pentru sarcinile de până la 12 săptămâni.
De asemenea, s-a pronunțat în favoarea legalizării cultivării și comercializării canabisului. În opinia sa, această măsură ar duce la scăderea consumului de droguri și ar aduce bani la bugetul de stat, bani care oricum ajung în buzunarele traficanţilor şi nu sunt impozitaţi.
Mujica a susținut şi legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex. Din anul 2013, căsătoriile gay sunt legale în Uruguay.
În ciuda criticilor, Uruguayul a înregistrat o creştere economică însemnată în perioada mandatului lui Mujica. De asemenea, a lăsat în urmă o societate stabilă, la care vecinii Uruguayului doar visează să o atingă.
În anul 2015, mandatul de preşedinte al lui Jose Mujica s-a încheiat. Constituţia din Uruguay nu permite ca un preşedinte să fie reales pentru două mandate consecutive.
Ulterior, Mujica a fost ales ca senator, însă a renunţat la această funcţie în anul 2018. A preferat să se retragă la ferma sa şi să se ocupe cu agricultura. Tot atunci a anunţat că nu doreşte să primească pensie pentru perioadele în care a activat în slujba cetăţenilor.
Între 2017-2020, soţia sa, Lucía Topolansky, care şi ea a fost luptătoare de gherilă în tinereţe, a ocupat funcţia de vice-preşedinte al Uruguayuylui.
În anul 2013, regizorul sârb Emir Kusturica a filmat un documentar despre viața lui Jose Mujica. Filmul se numeşte „El Pepe, una vida suprema” (2018).
Urmăriţi în materialul video de mai jos un interviu cu Jose Mujica
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: