Cine a fost Vincenzo Peruggia, omul care a furat pictura Mona Lisa din muzeul Luvru

Vincenzo Peruggia s-a născut pe 8 octombrie 1881, în Italia, devenind cunoscut pentru furtul celebrei picturi „Mona Lisa” de la Muzeul Luvru, din Paris. Acest furt avea să devină cel mai mare furt de artă al secolului al XX-lea.

În anul 1908, Vicenzo Peruggia s-a mutat în Paris. Acolo a obţinut un post de muncitor la faimosul Muzeu Luvru. Una dintre sarcinile sale era aceea de a instala sticlă de protecţie peste operele de artă expuse. Astfel, Peruggia avea acces la unele dintre cele mai cunoscute picturi din istorie, care se aflau pe pereţii expoziţiilor. Totodată, Peruggia putea observa mecanismele de pază şi siguranţă care erau menite să protejeze preţioasele opere de artă de mâinile hoţilor.

Purtând uniforma sa de la Luvru – un halat alb, Vincenzo Peruggia putea umbla nestingherit prin galeriile muzeului, iar nivelul scăzut de securitate a făcut posibil furtul care a urmat.

Cum a furat Vincenzo Peruggia pictura „Mona Lisa”

Celebra pictură „Gioconda”, cunoscută mai bine ca „Mona Lisa”, a fost realizată între anii 1503-1506 de către marele artist Leonardo da Vinci. Pictura, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat, este considerată a fi cea mai renumită operă din istorie, fiind şi una dintre cele mai valoroase.

În data de 21 august 1911, Vincenzo Peruggia a furat celebra pictură, stârnind mare vâlvă în presa internă şi internaţională.

De asemenea, Poliţia a demarat o anchetă uriaşă, fiind interogat tot personalul muzeului. Printre suspecţi s-au aflat şi nume celebre, precum scriitorul Guillaume Apollinaire şi bunul său prieten, Pablo Picasso.

Prima ipoteză a poliţiştilor a fost aceea că hoţii s-au ascuns în interiorul muzeului încă de duminică, 20 august 1911, pregătind lovitura.

Însă după arestarea lui Vincezno Peruggia, acesta a declarat că a intrat în muzeu pe 21 august 1911, în jurul orei 07:00, chiar pe uşa de acces destinată angajaţilor. Peruggia purta acelaşi halat menţionat anterior şi nu se distingea cu nimic de restul angajaţilor. „Mona Lisa” era expusă în Salon Carré, iar când nimeni nu se afla în această galerie, Peruggia a luat tabloul fixat pe perete şi a mers în casa scării de serviciu.

Peruggia a înlăturat carcasa de protecţie şi rama tabloului, acoperind opera de artă cu halatul său. A ieşit apoi, cu valoroasa pictură sub braţ, pe aceeaşi uşă pe care a intrat în clădire. În mod ciudat, nu a atras atenţia, deşi da Vinci a pictat „Gioconda” pe lemn de plop, cu dimensiunile de 77 cm x 53 cm.

Mai mult decât atât, niciun angajat al muzeului nu a observat că „Mona Lisa” lipseşte din galerie. Un vizitator nerăbdător să privească opera lui da Vinci s-a trezit cu peretele gol în locul în care trebuia să fie pictura şi a anunţat paza.

Vincenzo Peruggia a ţinut „Mona Lisa” doi ani în apartamentul său

După ce a furat pictura, Peruggia a dus-o în apartamentul său din Paris. A ţinut opera de artă sub o masă din bucătărie vreme de doi ani. Deşi poliţiştii i-au percheziţionat apartamentul, la fel ca în cazul celorlalţi angajaţi, aceştia au notat că „nu a fost găsit nimic suspect în apartamentul lui Vincenzo Peruggia”.

După doi ani, Peruggia a dus pictura în Italia. Acolo a ţinut-o într-un apartament din Florenţa pentru o perioadă de timp. Devenind nerăbdător, Peruggia l-a contactat pe Mario Fratelli, proprietarul unei galerii de artă din Florenţa, căruia i-a spus că deţine celebra „Mona Lisa” în original. Dorea să o vândă.

Fratelli l-a abordat pe Giovanni Poggi, directorul Galeriei de Artă Uffizi, care a examinat pictura, constatând că este autentică.

Poggi şi Fratelli au preluat opera de artă, depozitând-o în siguranţă, după care au anunţat Poliţia. Peruggia a fost găsit şi arestat la scurt timp.

După ce a fost recuperată, „Mona Lisa” a fost expusă în marile oraşe din Italia. În anul 1913, pictura a fost returnată Muzeului Luvru. Deşi pictura era deja celebră şi înainte de furt, notorietatea sa a crescut şi mai mult. Toate publicaţiile importante din lume au scris despre opera lui da Vinci, la care s-au adăugat şi investigaţiile de proporţii ale Poliţiei.^[sursa]

Motivele furtului

Există două teorii privind motivaţia lui Peruggia de a fura celebra pictură.

Motivul declarat de către Vincenzo Peruggia a fost patriotismul. Conform spuselor sale, a dorit să readucă pictura în Italia, ţară căreia i s-ar cuveni de drept să deţină opera lui da Vinci, afirmând că „a fost furată de către Napoleon”. În timp ce lucra la Muzeul Luvru, Peruggia a aflat că împăratul Napoleon a ordonat furtul multor opere de artă italiene în timpul Războaielor Napoleoniene. Acesta putea fi considerat un motiv sincer.

Ceea ce nu ştia Peruggia, însă, este faptul că Leonardo da Vinci i-a dăruit pictura regelui Francisc I al Franţei (1515-1547). Aşadar, a fost un cadou din partea lui da Vinci pentru rege, atunci când s-a mutat în Franţa, pentru a fi pictor la curtea acestuia, undeva în secolul al XVI-lea. Cu circa 250 de ani înainte de naşterea lui Napoleon.

A doua teorie scoate din ecuaţie patriotismul declarat de către Peruggia. Dacă era condus de patriotism, Vincenzo Peruggia ar fi donat pictura unui muzeu din Italia. În schimb, a dorit să obţină un profit uriaş de pe urma operei de artă. Acest lucru rezultă şi din scrisorile trimise tatălui său, căruia i-a spus că „se va îmbogăţi dintr-o dată”.

Adus în faţa instanţei, Peruggia a simulat nebunia. Spre mirarea multora, motivele sale patriotice au fost luate în seamă de judecător. Vincenzo Peruggia a fost condamnat la doar 1 an şi 15 zile de închioare. Însă, fiind văzut ca un mare patriot în Italia, a fost eliberat după doar 7 luni de detenţie.

Moartea lui Vincenzo Peruggia

După ce a fost eliberat din închisoare, Peruggia s-a înrolat în Armata Italiei. În timpul Primului Război Mondial, Peruggia a fost capturat de trupele austro-ungare, fiind ţinut ca prizonier de război vreme de doi ani. La finalul războiului, a fost eliberat.

Ulterior, Peruggia s-a căsătorit şi a avut o fiică, pe nume Celestina. S-a întors apoi în Franţa, unde a început să lucreze ca pictor decorator, folosind numele primit la naştere, Pietro Peruggia.

Vincenzo Peruggia a murit pe 8 octombrie 1925, chiar în ziua în care a împlinit 44 de ani. A fost îngropat în cimitirul Condé, din Saint-Maur-des-Fossés.

Moartea sa nu a fost intens mediatizată, probabil pentru că ziariştii nu-l cunoşteau după numele de Pietro Peruggia. Însă, în anul 1947, atunci când un alt Vincenzo Peruggia a murit în regiunea Haute-Savoie, în urma confuziei create, povestea hoţului de artă a ieşit din nou la lumină.^[sursa]