Blanche Monnier: tânăra închisă în camera sa timp de 25 de ani, de propria mamă, pentru o iubire interzisă

Blanche Monnier, născută în anul 1849, este cunoscută în Franța drept „Sechestrata din Poitiers”, întrucât a fost ținută prizonieră timp de 25 de ani într-o cameră mică din podul casei sale, închisă cu forța de mama și fratele ei aristocrați.

O pedeapsă cruntă pentru dragoste

În anul 1874, la vârsta de 25 de ani, Blanche a dorit să se căsătorească cu un avocat sărac, însă mama ei s-a opus categoric, considerând că un astfel de mariaj ar fi o rușine pentru familie. Când Blanche a refuzat să renunțe la iubirea ei, familia a decis să o întemnițeze în podul casei, izolând-o complet de lume.

Timp de un sfert de secol, mama și fratele ei și-au continuat viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pretinzând că Blanche plecase din țară. Ba chiar au pozat în părinți îndurerați, spunând apropiaților că tânăra dispăruse și nu mai aveau vești despre ea.^[sursa]

O scrisoare anonimă și o descoperire terifiantă

În mai 1901, cazul a fost descoperit datorită unei scrisori anonime trimise procurorului general al Parisului. În scrisoare, expeditorul făcea o acuzație șocantă:

„O fată bătrână este ținută prizonieră în casa Monnier de 25 de ani, trăind în propria ei mizerie.”

Poliția a descins imediat la reședința familiei Monnier din Poitiers, unde a făcut o descoperire înfiorătoare.

Blanche Monnier, cândva o tânără frumoasă și admirată în înalta societate, era acum scheletică, murdară și slăbită, trăind într-o cameră întunecată, plină de mizerie, fără contact cu lumea exterioară.

Un mister care a șocat o țară întreagă

Dispariția lui Blanche fusese un subiect de speculații ani la rând: „Într-o zi din 1876, Blanche Monnier a dispărut pur și simplu”. Mama sa, Louise Monnier, le spusese cunoscuților că fiica ei fie călătorea, fie plecase definitiv. Cu timpul, societatea a încetat să mai pună întrebări, crezând că tânăra se stabilise în străinătate.

Însă realitatea era una de coșmar: Blanche Monnier fusese uitată de lume, dar nu și de cei care o ținuseră captivă.

Descoperirea șocantă: Blanche Monnier, prizonieră timp de 25 de ani

Până în acel moment, familia Monnier era considerată un model de respectabilitate în înalta societate franceză. Madame Louise Monnier era apreciată pentru acțiunile sale caritabile, fiind recompensată cu un premiu comunitar pentru generozitatea sa. Soțul ei, fost director al unei facultăți de arte, fusese o figură respectată, iar fiul lor, Marcel, absolvent de drept, lucra ca funcționar administrativ în comuna Puget-Théniers. Nimeni nu bănuia ororile care se ascundeau în casa lor.

Deși scrisoarea trimisă procurorului general al Parisului era anonimă, conținutul său alarmant l-a determinat să acționeze. Însoțit de mai mulți polițiști, acesta s-a prezentat la reședința Monnier. Când familia a refuzat să coopereze, autoritățile au forțat intrarea, ghidați de un miros insuportabil, care se simțea chiar și de la parterul casei.

Scrisoarea avertiza despre un secret cutremurător: „Domnule procuror general, am onoarea de a vă informa cu privire la un eveniment deosebit de grav. Vorbesc despre o fată bătrână care este închisă în casa doamnei Monnier, pe jumătate înfometată, și care trăiește de douăzeci și cinci de ani pe un gunoi putred – într-un cuvânt, în propria ei mizerie.”

O imagine de coșmar: Blanche Monnier, redusă la o umbră a omului care fusese

Când polițiștii au ajuns în podul casei, au descoperit o scenă de nedescris. Blanche Monnier, cândva o tânără plină de viață și admirată în cercurile aristocratice, fusese transformată într-o ființă abia recognoscibilă.

Într-o cameră minusculă, întunecată și sigilată cu lacăt, Blanche zăcea slăbită, incapabilă să se ridice, având doar 23 de kilograme. Era netunsă, murdară, acoperită din cap până în picioare cu fecale, înconjurată de mâncare putredă, gândaci și resturi aflate în descompunere.

Singura fereastră fusese blocată și acoperită cu perdele groase, lăsând-o într-o beznă totală timp de 25 de ani. Când polițiștii au reușit să facă lumină în cameră, au fost îngroziți: podeaua era acoperită de resturi de mâncare în putrefacție, fecale și murdărie, iar pe pat, Blanche, cu o privire rătăcită, nesplălată și nepieptănată, părea un personaj desprins dintr-un film de groază.

Aceasta era femeia care fusese odinioară una dintre cele mai frumoase și admirate tinere din Poitiers.

„Nefericita femeie zăcea complet goală pe o saltea de paie putrede. În jurul ei se formase un fel de crustă din excremente, fragmente de carne, legume, pește și pâine stricată. Am văzut, de asemenea, cochilii de stridii și gândaci alergând pe patul domnișoarei Monnier”, avea să declare unul dintre ofițerii prezenți la descoperirea cutremurătoare.

Mirosul insuportabil din cameră i-a copleșit pe anchetatori, care nu au putut rezista în încăpere mai mult de câteva minute. Faptul că Blanche supraviețuise 25 de ani în acele condiții părea de necrezut.

Eliberarea lui Blanche Monnier și urmările descoperirii

La scurt timp după intervenția poliției, Blanche Monnier a fost transportată la spital, în timp ce mama și fratele ei au fost arestați. În ciuda stării sale critice de subnutriție, medicii au remarcat că era incredibil de lucidă și, chiar în primele momente de libertate, a exclamat cât de minunat era să respire din nou aer curat.

Misterul privind autorul scrisorii anonime care a alertat autoritățile nu a fost niciodată elucidat. Se speculează că o servitoare a familiei ar fi descoperit adevărul și l-ar fi împărtășit unui prieten, care, șocat de cele auzite, ar fi decis să trimită scrisoarea procurorului.

Sfârșitul tragic al familiei Monnier

Șocul descoperirii a avut consecințe fatale pentru mama lui Blanche. La doar 15 zile după eliberarea fiicei sale, Louise Monnier a murit de infarct.

Singurul membru supraviețuitor al familiei, Marcel Monnier, a încercat să se exonereze de orice vină, susținând în timpul procesului că Blanche fusese liberă să părăsească încăperea, dar că refuzase să facă acest lucru.

Deși inițial a fost condamnat la 15 luni de închisoare, Marcel a fost achitat ulterior, deoarece legislația franceză a acelei perioade nu impunea obligația legală de a interveni sau de a raporta un caz de sechestrare.

Eliberarea nu a adus o viață normală pentru Blanche Monnier. Traumele psihologice și fizice îndurate timp de un sfert de secol au făcut imposibilă reintegrarea sa în societate.^[sursa]

Din cauza stării mentale fragile, a fost internată într-un sanatoriu din Bois, unde și-a petrecut restul vieții. A murit în anul 1913, la vârsta de 64 de ani, rămânând un simbol al uneia dintre cele mai tulburătoare povești de sechestrare din istorie.