Comuna din Paris, în franceză La Commune de Paris, a reprezentat un eveniment istoric și o experiență revoluționară radicală, care a avut loc în perioada 18 martie – 28 mai 1871. Timp de două luni, Comuna din Paris a acționat ca autoritate locală, exercitând puterea în capitala Franţei.
Cetățenii Parisului au încercat să creeze o formă alternativă de guvernare, inspirată de ideile socialiste și anarhiste ale vremii. Condițiile în care s-a format, decretele sale controversate și sfârșitul violent au făcut, însă, din ea unul dintre cele mai importante episoade politice ale vremii.
Cum s-a format Comuna din Paris
Contextul Comunei din Paris a fost influențat de mai mulți factori, printre care:
- Războiul franco-prusac dintre anii 1870-1871 – Acest război a dus la înfrângerea Franței și la căderea celui de-al doilea Imperiu al lui Napoleon al III-lea. După armistițiul din 28 ianuarie 1871, guvernul provizoriu al Franței a fost înființat sub conducerea lui Adolphe Thiers, un conservator. Franța trebuia să plătească despăgubiri de război și să permită ocuparea unei părți a țării de către trupele prusace;
- Condițiile economice și sociale precare – Înfrângerea în război, precum și asediul Parisului de către armata prusacă, au adus foamete, lipsa locurilor de muncă și o situație economică dezastruoasă în oraș. Acest context a alimentat nemulțumirile sociale și dorința de schimbare;
- Tradiția revoluționară și mișcările socialiste și anarhiste – Parisul avea o istorie îndelungată de revolte și revoluții, iar ideile socialiste și anarhiste erau populare în rândul muncitorilor și al claselor defavorizate.
Comuna din Paris a început după ce guvernul lui Thiers a încercat să dezarmeze Gărzile Naționale ale orașului, forțele de apărare ale Parisului, care erau predominant republicane și socialiste. Acest eveniment a declanșat revolta și a dus la instaurarea Comunei, cu alegeri pentru un consiliu revoluționar care să conducă orașul.
Reforme controversate
În cele două luni de existență, Comuna din Paris a adoptat o serie de reforme și politici menite să creeze o societate mai justă și egalitară. Unul dintre aspectele centrale ale acestor reforme a fost separarea bisericii de stat, prin confiscarea proprietăților bisericești și punerea capăt finanțării publice a instituțiilor religioase. Această măsură a promovat laicitatea și independența guvernului față de influența religioasă.
În domeniul educației, Comuna a pus un accent deosebit pe crearea unui sistem de învățământ gratuit, laic și mixt, accesibil tuturor cetățenilor. Acest lucru a contribuit la promovarea egalității și a accesului la cunoaștere pentru întreaga populație.
Dificultățile economice pe care le-a cunoscut populația în acea perioadă au fost, de asemenea, luate în considerare de Comuna. Au fost adoptate măsuri precum suspendarea plății datoriilor și anularea chiriilor aferente perioadei asediului Parisului pentru a ajuta cetățenii să facă față crizei.
Comuna a acționat și în sfera muncii, naționalizând fabricile și atelierele abandonate de proprietari și punându-le la dispoziția muncitorilor. Astfel, s-a încurajat cooperativismul și autogestiunea. De asemenea, au fost introduse măsuri precum instituirea unui salariu minim și interzicerea muncii de noapte în brutării, pentru a proteja sănătatea și securitatea muncitorilor.
În ceea ce privește locuirea, Comuna a rechiziționat locuințele părăsite și neocupate, oferindu-le celor sărăciți sau fără adăpost. Pe plan social, au fost implementate politici de egalitate de gen, recunoscând dreptul femeilor de a ocupa funcții publice și încurajând participarea acestora în structurile administrative și militare ale Comunei.
În sfârșit, pentru a sublinia natura sa democratică și populară, Comuna a desființat armata permanentă și a înlocuit-o cu Gărzile Naționale, alcătuite din cetățeni înarmați responsabili pentru apărarea orașului.[sursa]
Un sfârşit violent pentru Comuna din Paris
Comuna din Paris a avut parte de un sfârşit violent. S-a încheiat în mod tragic în ceea ce a fost numită „Săptămâna Sângeroasă”, care a avut loc între 21 și 28 mai 1871. În această perioadă, forțele guvernamentale franceze conduse de Adolphe Thiers au lansat o ofensivă masivă pentru a reprima Comuna și a recâștiga controlul asupra Parisului.
În cursul Săptămânii Sângeroase, luptele între armata franceză și apărătorii Comunei au fost extrem de violente. Victimele au fost numeroase de ambele părți. Forțele guvernamentale au avansat sistematic prin oraș, înfrângând rezistența comunarzilor și recucerind Parisul cartier cu cartier.
După înfrângerea finală a Comunei, represiunea asupra supraviețuitorilor a fost brutală. Se estimează că aproximativ 10.000 de comunarzi au fost uciși în lupte sau executați de forțele guvernamentale în timpul și după Săptămâna Sângeroasă. Alți mii de persoane, inclusiv femei și copii, au fost arestați și condamnați la închisoare, deportare sau muncă silnică. Mulți dintre liderii Comunei au fost executați, iar alții au reușit să scape în exil.
Căderea Comunei din Paris a marcat sfârșitul acestei scurte și tumultuoase perioade revoluționare, lăsând în urmă o amprentă adâncă în memoria colectivă a mișcărilor socialiste și anarhiste din întreaga lume. Revolta a dus la instaurarea celei de-a Treia Republici Franceze. Deși a eșuat în încercarea sa de a crea o societate mai justă și egalitară, Comuna din Paris a servit drept sursă de inspirație pentru generații ulterioare de militanți și revoluționari.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
