Un sistem planetar nu foarte îndepărtat de sistemul nostru solar are 6 lumi care orbitează în jurul stelei lor într-o armonie frumoasă și perfectă. Cercetătorii l-au numit „un sistem planetar care a supraviețuit neatins.”
Fiecare dintre cele șase exoplanete care orbitează în jurul stelei strălucitoare HD 110067 are o orbită în pas cu exoplanetele adiacente, rezultând un fenomen rar cunoscut sub numele de lanț de rezonanță. Acest lucru sugerează că sistemul a existat relativ netulburat de la formarea sa, acum peste un miliard de ani – o bijuterie ascunsă excepțională în Calea Lactee.
„Credem că doar aproximativ 1% din toate sistemele rămân în rezonanță. Aceasta ne arată configurația imaculată a unui sistem planetar care a supraviețuit neatins.”, spune astrofizicianul Rafael Luque de la Universitatea din Chicago.
Rezonanțele orbitale nu sunt nici neobișnuite, nici neașteptate. Ele apar atunci când două corpuri care orbitează în jurul unui al treilea corp exercită o influență gravitațională unul asupra celuilalt, în așa fel încât perioadele lor orbitale se aliniază. Nu exact 1:1 – ceea ce pare a fi super neobișnuit – dar poate fi exprimat ca un raport.
De exemplu, Pluto și Neptun sunt în rezonanță unul cu celălalt: Pluto efectuează 2 orbite în jurul Soarelui la fiecare 3 ale lui Neptun. Aceasta este o rezonanță de 2:3. Și unii dintre sateliții lui Jupiter se află într-un lanț de rezonanță. Pentru fiecare 1 orbită a lui Ganymede, Europa completează 2 și Io 4 orbite, pentru un lanț de 1:2:4, cunoscut și sub numele de rezonanță Laplace.
6 lumi extraterestre perfect sincronizate
Dar 6 lumi extraterestre perfect sincronizate, într-un lanț de rezonanță? Acesta este ceva cu adevărat special.
Descoperirea a fost făcută pe orbita unei stele pitice portocalii aflate la aproximativ 100 de ani-lumină distanță, în constelația nordică Coma Berenices. Acolo, telescopul de vânătoare de exoplanete TESS al NASA a observat semnele a două planete care orbitează în anul 2020. Una părea să aibă o perioadă de 5,642 zile, dar perioada orbitală a celeilalte a rămas necunoscută.
Când TESS a revizitat sistemul doi ani mai târziu, datele au rămas confuze. Așa că Luque și colegii săi au folosit telescopul spațial de studiu al exoplanetelor Cheops al Agenției Spațiale Europene pentru a se uita mai atent. Ei și-au dat seama că perioada orbitală derivată anterior era incorectă și că datele arătau mai mult decât doar două exoplanete. De fapt, au reușit să identifice trei – și au descoperit că acestea se aflau într-un lanț de rezonanță.
Restul a fost pus la punct după aceea.
„Cheops ne-a oferit această configurație rezonantă care ne-a permis să prezicem toate celelalte perioade Fără această detecție de la Cheops, ar fi fost imposibil.”, spune Rafael Luque.
Există, în total, șase exoplanete, cu o rază cuprinsă între 1,94 și 2,85 ori mai mare decât cea a Pământului, o categorie de lumi cunoscute sub numele de mini-Neptune. Perioadele lor orbitale sunt, de la cea mai interioară, 9,11 zile, 13,67 zile, 20,52 zile, 30,79 zile, 41,06 zile și 54,77 zile. Acest lucru înseamnă că perechile de exoplanete se află în rezonanțe de 3:2, 3:2, 3:2, 3:2, 4:3 și 4:3; cea mai interioară lume din sistemul HD 110067 face șase orbite pentru fiecare orbită a celei din exterior.[sursa]
Acest lucru face ca sistemul să fie doar al treilea cunoscut cu șase exoplanete într-un lanț de rezonanță.
Vizionaţi în materialul video de mai jos modul în care cele 6 exoplanete se află în rezonanţă perfectă
Se crede că steaua s-a format în urmă cu peste un miliard de ani. Faptul că planetele sale se află într-o armonie atât de frumoasă sugerează că aceasta a fost neperturbată de influențe precum migrația planetară, un impact gigantic sau chiar o stea în trecere. De exemplu, se crede că unele dintre planetele din sistemul solar au migrat în trecut.
Este foarte ușor să întrerupi rezonanța. Astronomii au identificat o serie de sisteme care au perioade orbitale apropiate de rezonanță, dar adevăratele lanțuri de rezonanță sunt puține și foarte rare. Prin urmare, sistemul HD 110067 este o comoară rară și reprezintă o oportunitate minunată de a afla mai multe despre acest fenomen fascinant.
„Actuala configurație delicată a orbitelor planetare din HD 110067 exclude orice eveniment violent de-a lungul istoriei de un miliard de ani a sistemului, făcându-l o «fosilă» rară pentru a studia mecanismele de migrare și proprietățile discului său protoplanetar într-un mediu curat.”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
„Combinația dintre luminozitatea stelei-gazdă și prezența presupusă a atmosferelor extinse la majoritatea planetelor sale face ca HD 110067 să fie cel mai favorabil sistem multiplanetar sub-Neptun pentru a fi observat în spectroscopie de transmisie cu ajutorul telescopului spațial James Webb. HD 110067 oferă o șansă de a obține informații despre natura planetelor sub-Neptun și despre unde, cum și în ce condiții se formează și supraviețuiesc lanțurile rezonante.” mai arată echipa de cercetare.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
