Nicoară Potcoavă, cunoscut şi ca Ioan Potcoavă sau Ivan Pidkova, a fost pentru o scurtă perioadă de timp domnitor al Moldovei, fiind frate al unui alt domnitor moldovean, Ioan Vodă cel Viteaz.
Povestea vieţii domnitorului moldovean a devenit subiect de roman istoric, figura sa legendară rămânând atât în folclorul românesc, cât şi în cel ucrainean, fiind venerat de cazaci.
În anul 1952, a apărut romanul istoric ”Nicoară Potcoavă”, scris de Mihail Sadoveanu. Personajul principal era fratele domnitorului Ioan Vodă cel Viteaz, pe nume Nicoară Potcoavă, care încearcă să dobândească tronul fratelui său ucis de turci de la nevolnicul voievod Petru Şchiopul.
Romanul îl portretizează pe Nicoară ca pe un personaj semi-legendar, cu o aură eroică, simbolizând ultimul vestigiu al unei epoci de aur a voievodatului moldovenesc. Dincolo de ficțiune, Nicoară Potcoavă a fost o figură istorică reală. De fapt, el este mai cunoscut printre ucraineni decât printre români, fiind singurul moldovean care a ajuns ataman (căpitan) al renumiților cazaci zaporojeni.
În afara glorificării literare, Nicoară Potcoavă, al cărui nume real era Ioan Nicoară și care a primit porecla „Potcoavă” de la cazaci, a fost un bastard și un pretendent cu șanse reduse de a accede la tronul Moldovei, bazându-se pe drepturi dubioase. Cu toate acestea, personalitatea sa excepțională, atitudinea eroică și forța sa extraordinară l-au transformat într-o legendă vie. A fost admirat de cazaci încă din timpul vieții și iubit de moldoveni, dar a avut un sfârșit tragic, trădat fiind de polonezi.[sursa]
Cine a fost cu adevărat Nicoară Potcoavă
Despre nașterea și copilăria lui Ioan Nicoară se cunosc puține detalii. Cert este că era un bastard, fiul unei armene pe nume Sarpega și al unui moldovean necunoscut, născut în jurul anului 1537. Documentele vremii indică însă că era frate vitreg cu Ion Vodă cel Viteaz (1521-1547), împărtășind aceeași mamă.
„Ioan Potcoavă era unul dintre cazacii zaporojeni, frate natural al răposatului Ion voievod al Moldovei”, scria polonezul Martin Bielski în cronica sa. Cu alte cuvinte, Nicoară nu avea sânge domnesc. Inițial, se numea Carabied Serpeaha, iar Nicoară era numele tatălui său presupus. Numele Ioan l-a adoptat mai târziu. Se pare că a rătăcit și a trăit în mahalale, ajungând în ținuturile cazacilor zaporojeni. Era un tânăr de o forță extraordinară, reușind să-i impresioneze pe temuții războinici de stepă, care dădeau mari bătăi de cap turcilor și tătarilor.
Nicoară Potcoavă, capabil să îndoaie fierul cu mâinile goale
Se spune că Nicoară putea să îndoaie potcoavele cu mâinile goale, realizând astfel de demonstrații de forță încă din adolescență. Era și un călăreț desăvârșit, adaptându-se perfect vieții de aventurier a cazacilor.
Pribeag și mercenar, a primit supranumele de „Potcoavă” sau „Pidkova”, cum îl numeau cazacii, așa cum consemnează și cronica lui Bielski, dar și Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche, care menționează că a fost poreclit astfel deoarece „au fost rumpând potcoavele”.
Alături de cazaci, Nicoară Potcoavă a întreprins numeroase expediții de jaf împotriva turcilor și tătarilor, demonstrându-și curajul și abilitățile de luptător.
”Tradiţia populară ucraineană îi pune pe seamă faptul că a condus numeroase incursiuni ale cazacilor peste Nipru, împotriva otomanilor. Totodată, Hovhanes, protopopul armean din Cameniţa, ne informează că «Ioan Potcoavă mai fusese o dată prin Valahia de unde mersese în Ungaria, de acolo plecase în Polonia, unde locuia pe lângă notabili», fiind considerat la Cracovia «de neam polon»”, a scris profesorul Tiberiu Ciobanu despre Nicoară Potcoavă.
În anul 1574, Nicoară Potcoavă a mers să-și sprijine fratele, Ioan Vodă cel Viteaz, în lupta contra turcilor, însoțit de cazacii săi. Datorită vitejiei și carismei sale, fusese numit ataman, conducător al cazacilor de la pragurile Donului. După înfrângerea fratelui său, s-a retras în Zaporoje, alături de camarazii săi cazaci.
Nicoară Potcoavă, domnitor al Moldovei
Deși nu avea drepturi legitime asupra tronului, Nicoară Potcoavă a decis să se răzbune pentru moartea fratelui său și să-l înlăture de pe tronul Moldovei pe Petru Șchiopul, un voievod subjugat de turci. Alternativ, ar putea să fi fost motivat de ambiții de mărire după ce devenise liderul cazacilor. Cert este că, pe 11 noiembrie 1577, Nicoară a intrat în Moldova însoțit de frații săi cazaci, de un hatman zaporojean numit Șah și de un nobil polonez, castelanul de Bar.
Nicoară Potcoavă l-a învins pe Petru Șchiopul și l-a alungat de pe tron. Istoricii spun că Nicoară a fost bine primit în țară, fiind perceput ca un erou carismatic.
„Succesul său s-a datorat, în mare măsură, simpatiei pe care i-o nutrea poporul de rând. Oștirea lui a fost bine primită pe tot parcursul marșului spre Iași, fapt confirmat și într-o scrisoare datată 16 ianuarie 1578, adresată lui Rudolf al II-lea de Habsburg, din care aflăm că Ioan Nicoară Potcoavă a devenit domn al Moldovei prin voința țării.”, a mai explicat profesorul Tiberiu Ciobanu.
De asemenea, din această perioadă avem și o primă descriere a lui Nicoară Potcoavă, rămasă de la Laureo, nunțiul papal din Polonia.
„El, după cât mi se spune, de acei care l-au văzut, e de vârstă între treizeci și cinci și patruzeci de ani, blond, frumos și poartă, cum e obiceiul voievozilor moldoveni, o barbă foarte lungă: i se zice Podkowa, care în polonă înseamnă potcoavă, fiind atât de voinic, încât cu mâinile rupe o potcoavă.”, a scris Laureo.
Odată înscăunat, Nicoară Potcoavă a luat măsuri populare, eliberându-i pe cei închiși pe nedrept și numindu-i în funcții persoane pe care dorea să le câștige de partea sa.
Totuși, timpul nu i-a fost favorabil. Cu doar 400 de cazaci, Nicoară Potcoavă nu putea face față turcilor, care veneau cu o armată uriașă. Alături de aceștia se aflau și trupele muntene ale lui Mihnea al II-lea, unde se refugiase Petru Șchiopul, și armata ardelenească a lui Christofor Bathory, vasal al sultanului. În decembrie 1577, după doar câteva luni de domnie, Nicoară a încercat să fugă în Zaporojie.
Trădarea și capturarea lui Nicoară Potcoavă
Iarna grea îi împiedică pe cazaci să traverseze stepa, forțându-l pe Nicoară Potcoavă să se îndrepte spre Polonia. Acolo, a fost păcălit de Ștefan Bathory, regele Poloniei, și capturat de Seniawschi, palatinul Podoliei, care i-a decimat mica ceată de cazaci. Polonezii l-au acuzat că a tulburat pacea cu turcii și a adus o amenințare Europei. Regele polonez, cumpărat de sultanul Murad al III-lea și de Petru Șchiopul, a acceptat să scape de incomodul Nicoară Potcoavă.
Nicoară era un luptător foarte căutat de otomani, având în vedere incursiunile sale de pradă alături de cazaci, care provocaseră mari pagube. Viața lui Nicoară Potcoavă a fost ieftin cumpărată de regele polonez, fiind mituit de Petru Șchiopul cu un cal de rasă, pește, 50 de boi și vin moldovenesc. Turcii au emis note ultimative pentru uciderea lui. Pe 6 iunie 1578, Nicoară Potcoavă a fost decapitat la Liov.
Ultimele cuvinte şi venerarea ca erou
Ultimele sale cuvinte pe eșafod, consemnate de florentinul Filippo Talducci, ambasador în Varșovia, reflectă curajul și demnitatea sa. Într-o scrisoare către un conte italian, Talducci redă vorbele lui Nicoară Potcoavă: „Sunt osândit la moarte, dar nu știu pentru ce fiindcă nu cunosc să fi săvârșit în viața mea o faptă pentru care ar trebui să sfârșesc astfel. Știu bine că am luptat întotdeauna bărbătește și cavalerește, cu cinste împotriva dușmanilor creștinătății. Nu cunosc niciun alt motiv, dar dacă eu sunt condamnat la moarte pentru că turcii, cu plată, au cerut regelui vostru, supusul său, să facă acest lucru și regele a poruncit călăului să ducă treaba la bun sfârșit, pentru mine n-are nicio însemnătate”.
Cazacii zaporojeni, care îl venerau încă din timpul vieții, au cerut rămășițele lui Nicoară Potcoavă. După ce le-au primit, i-au cusut capul cu mătase și l-au înmormântat într-o mănăstire ucraineană din Liov cu hramul „Adormirii Sfintei Fecioare Maria”. L-au îmbrăcat în cele mai scumpe haine și i-au adus un omagiu de neuitat, fiind amintit în cântecele de vitejie și în legendele despre cazacii de pe Nipru.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
