George Vraca, marele actor „frumos ca un zeu”, descoperit pe patul de spital

George Vraca, unul dintre cele mai mari nume ale scenei româneşti, a rămas în istoria teatrului românesc drept actorul „frumos precum un zeu”, având un timbru vocal inconfundabil. Dar până la vârsta de 20 de ani, nimic din viaţa lui George Vraca nu a avut de-a face cu teatrul.

George Vraca s-a născut în data de 25 noiembrie 1896, în București, într-o familie care nu a avut legături cu lumea scenei. Vraca a visat de mic copil să se facă inginer. La vârsta de 20 de ani era student la Agronomie. Era sportiv, fiind selecţionat mai târziu în echipa națională de rugby a României.

Izbucnirea războiului l-a făcut să-şi înterupă studiile şi să plece pe front. Ca sublocotenent în timpul Primul Război Mondial a luptat în cadrul Regimentului al II-lea de grăniceri, la Oituz, Cașin şi Târgu Ocna, fiind rănit și decorat pentru acte de eroism. A ajuns pe un pat de spital din Iaşi. Această întâmplare avea să îi schimbe destinul.

„Teatrul era pentru mine un domeniu atât de străin, atât de îndepărtat, încât doar de vreo două ori, ca elev, am fost spectatorul unor piese româneşti, pe care Naţionalul din Bucureşti le juca cu săli goale. Preocupările mele erau cu totul altele: jucam rugby şi învăţam la Şcoala de agronomie. Visam ca, după absolvirea acestei şcoli, să plec în Franţa, la o facultate vestită pe vremea aceea, pentru a mă întoarce de-acolo inginer agronom. Eram convins că voi schimba faţa Pământului şi voi reuşi să cresc nu ştiu ce specie rară, aşa, un fel de floare a fericirii oamenilor.”, povestea George Vraca într-un interviu.

Destinul lui George Vraca s-a schimbat în spital

În spitalul de răniţi din Iaşi în care era internat Vraca, au venit în vizită, pentru a alina durerea soldaţilor, mai multe personalităţi, printre care şi Constantin Nottara, George Enescu şi Maria Ventura.

„Rănit într-o luptă, am fost internat într-un spital din Iaşi. Într-o zi, spre a ne alina suferinţele, au intrat pe uşa salonului de spital trei oameni. Unul era Constantin Nottara, al doilea – George Enescu, a treia persoană – Maria Ventura. I-am ascultat. Până atunci nu avusesem nici o consonanţă cu lucrurile de artă, dar am simţit că se trezeşte undeva în mine acea bucurie a descoperirii unui nou conţinut frumos de viaţă. Am început chiar acolo, în patul de spital, să cer cărţi, să citesc versuri. Uneori cu glas tare. Nu ştiu dacă mă auzeau, dar îmi plăcea.”, a spus George Vraca pentru revista „Teatru”, în cadrul unui interviu din anul 1958.

Maria Ventura, atrasă de figura frumoasă a sublocotenentului rănit, l-a întrebat pe Vraca: „Nu te-ai gândit niciodată la teatru, adică să te faci actor?”. „O, nu!” a fost răspunsul lui Vraca la întrebarea care avea să-i transforme viaţa complet.

După ieşirea din spital, sublocotenentul nu a părăsit Iaşul. S-a dus la toate spectacolele pe care Maria Ventura le-a susţinut în Iaşi şi a început să fie atras de lumea teatrului.

Şi-a abandonat visul de a pleca în Franţa, la Facultatea de Agronomie. A început să înveţe să recite poezii şi, în final, s-a înscris la Conservator. A fost admis primul din seria sa. Pentru a se întreţine, în timpul studiilor la Conservator a ocupat un post de institutor suplinitor la Şcoala Primară Tabacu şi a colaborat cu celebra companie Bulandra.

Carieră în teatru şi în film

La absolvirea Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din anul 1921 era şi licenţiat în Agronomie. Dar noua pasiune pentru teatru l-a făcut să abandoneze prima meserie. S-a angajat la Teatrul Naţional şi a jucat ca debutant alături de actori mari precum Maria Filotti. Aceasta avea să-l menţioneze în memoriile sale: „În 1922 am jucat pe Circe în «Glauco» alături de un debutant strălucit, George Vraca, a cărui biruinţă de atunci constituia o afirmare definitivă”. Cariera sa a cunoscut succes după succes.

La cinci ani de la debut, în anul 1927, a fost numit societar clasa a III-a la Teatrul Naţional. În anul 1929, a părăsit Teatrul Naţional şi a jucat la Teatrul „Maria Ventura”. A fost nu doar actor, ci şi director de teatru, animator, conducător de colective artistice.

Pe scenă, rolurile veneau unele după altele, producându-i când tristeţi, când bucurii, aducându-i când aprecierile criticilor, când criticile lor, dar întotdeauna adoraţia publicului, căci, atunci când urca pe scenă, George Vraca era cuceritor, seducător, tulburător, de neuitat.^[sursa]

George Vraca a cochetat şi cu cinematografia, având prima apariţie pe ecran în Datorie şi sacrificiu, un film mut din anul 1925. S-a remarcat mai apoi, în anul 1963, în filmul Tudor, în rolul banului Brâncoveanu.

Ultimele cuvinte ale actorului George Vraca

După un rol strălucit în piesa „Hamlet”, lui George Vraca i-a fost distribuit rolul principal din „Richard al III-lea”. Deşi primele semne ale bolii care avea să-l răpună au apărut în timpul repetiţiilor pentru „Richard al III-lea”, actorul a insistat să joace. „Un cal! un cal! Regatul meu pentru un cal!”, au fost ultimele cuvinte rostite pe scenă de marele actor.

“Ce păcat că mor. Abia acum aş şti să le arăt oamenilor ce înseamnă a muri. Nu cum am jucat eu până acum.”, aceasta a fost ultima confesiune a marelui actor. George Vraca a murit în data de 17 aprilie 1964. Avea 67 de ani.