Cine a fost cu adevărat Robin Hood, tâlharul care fura de la bogaţi şi dădea la săraci, devenit legendă

În panteonul legendelor universale, Robin Hood strălucește ca un astru neegalat al haiduciei. Renumit pentru filozofia sa de redistribuire a bogăției, luând de la cei avuți pentru a dărui celor nevoiași, acest personaj emblematic transcende granițele dintre mit și realitate, provocând dezbateri aprinse în rândul istoricilor cu privire la existența sa tangibilă în Evul Mediu.

De-a lungul secolelor, Robin Hood a captivat imaginația a nenumărate generații, devenind un arhetip cultural omniprezent. Din paginile literaturii clasice până la ecranele cinematografelor, din benzile desenate până la capodoperele artelor plastice, acest haiduc fără pereche și-a croit drum în inimile oamenilor din întreaga lume.

Scriitorii romantici ai secolului al XIX-lea, precum Henry Gilbert și Walter Scott, l-au ancorat pe Robin Hood în tumultuosul peisaj al Angliei medievale. Ei îl plasează la cumpăna dintre secolele XII și XIII, în epoca tumultuoasă a domniilor lui Richard Inimă de Leu și a fratelui său, regele Ioan.

Sub pana acestor autori, Robin Hood s-a metamorfozat într-un simbol al dreptății sociale și al luptei împotriva opresiunii feudale. Portretizat ca un nobil rebel, el întruchipează idealurile cavalerești ale loialității față de Richard Inimă de Leu – el însuși o figură idealizată – și ale compasiunii față de cei oprimați.^[sursa]

În contrast marcant, antagoniștii săi tradiționali – prințul John, viitorul rege Ioan, nemilosul șerif de Nottingham și o pleiadă de nobili rapace – reprezintă forțele tiraniei și ale lăcomiei împotriva cărora luptă neînfricat haiducul din Sherwood.

Această narațiune fascinantă a stârnit curiozitatea cercetătorilor, care continuă să dezbată dacă Robin Hood a fost un personaj pur fictiv sau dacă, în spatele legendei, se ascunde o figură istorică autentică. Această enigmă persistentă adaugă un strat suplimentar de mister și fascinație mitului lui Robin Hood, menținându-l viu în conștiința colectivă.

Robin Hood: erou legendar sau simbol social?

Pentru specialiști, este clar că Robin Hood din operele literare de după secolul al XIX-lea și chiar de mai înainte este o invenție. Ne referim aici la faptele și la comportamentul său de haiduc romantic din anii 1800. Însă, cercetând documentele vremii, o parte dintre specialiști au ajuns la concluzia că există un sâmbure de adevăr în povestea lui Robin Hood.^[sursa]

Se pare că a existat un proscris legendar real, de la care a pornit întreaga poveste, înfrumusețată apoi de autorii de legende, romane cavalerești sau din perioada romantismului.

Acest proscris apare în poveștile populare din secolele XIV-XV. Prima mențiune apare în lucrarea lui Piers Plowman din anul 1377. Mai târziu, în anul 1521, povestea în forma cunoscută astăzi a proscrisului din Sherwood, prezentat ca un arcaș celebru și însoțitor al regelui Richard Inimă de Leu, apare în „History of Greater Britain” a lui John Major.

Între secolele XIV și XVI au circulat și alte povești cu aventurile lui Robin Hood. De asemenea, există documente ale curților judecătorești din Anglia secolelor XII-XIII care menționează tâlhari cu diferite nume precum Robehod, Rabunhod sau variații ale acestora.

Studiile specialiștilor au concluzionat că aceste denumiri nu se refereau la numele unei persoane, ci la statutul său social. Cu alte cuvinte, aceste epitete erau folosite pentru proscrișii și tâlharii care operau în pădurile din Sherwood și Barnsdale, în sudul comitatului York. Acești „Robin Hood” erau considerați de legiuitorii vremii drept tâlhari la drumul mare, vrednici de spânzurătoare.

Mai mulți Robin Hood, aceleași aventuri

În Anglia medievală, mai ales între secolele XII-XIV, au existat numeroși tâlhari care ar fi putut primi porecla de Robehod și care aveau aventuri similare. O consemnare juridică din anul 1262 vorbește despre un fugar numit William Robehod, care conducea o bandă de tâlhari în Berkshire. Acest William era fiul lui Robert Le Fevere.

Tot în secolul al XIII-lea este consemnată povestea aventuroasă a lui Fulk Fitzwarin, devenit și el Robehod. Fulk, prieten din copilărie cu regele Ioan, a ucis un rival și a fugit în pădure, devenind proscris. Timp de trei ani, Fulk a fost un coșmar pentru autoritățile locale. A fost grațiat de regele Ioan, dar s-a alăturat ulterior revoltei nobiliare care a dus la semnarea Magna Charta Libertatum. Mulți cred că el ar fi fost adevăratul Robin Hood.

Mai există și un alt personaj istoric aventuros, Eustace Călugărul, care a trăit la începutul secolului al XIII-lea și a fost un pirat, folosind aceleași stratageme ca Robin Hood.

Un om simplu, dar letal în lupta de gherilă

Deși, după secolul al XV-lea, se spunea că Robin Hood era un mic nobil din neamul Loxley sau Fitzgerald, unii specialiști au concluzionat că adevăratul Robin Hood era de fapt un yeoman, adică un țăran liber care a ajuns să fugă în pădure din cauza unui delict grav pentru care ar fi fost aspru pedepsit.

Acesta a operat în secolele XII-XIII, în codrii Barnsdale, reușind să adune în jurul său o bandă de tâlhari. Țintele sale erau oamenii bogați, iar prada era împărțită cu sătenii pentru a-i asigura protecția și informațiile necesare despre mișcările autorităților. De asemenea, oferea parte din pradă celor care îi furnizau informații despre călătorii bogați.

Vechile legende nu menționează povești de dragoste cu domnița Marian, ci acțiuni hotărâte și violente. În cadrul acestor geste ale lui Robin Hood, acesta îl ucide pe șerif cu o săgeată și apoi îi taie gâtul. În poveștile din secolul al XIV-lea, Robin Hood îl torturează cumplit pe Guy de Gisborne. El era, până la urmă, un om al vremurilor sale, iar comportamentul şi faptele lui nu puteau fi decât în acest cadru specific.

În esență, Robin Hood reprezintă mai mult decât o singură persoană, fiind o emblemă a rezistenței și a justiției populare în fața opresiunii. Indiferent de adevărul istoric, legenda sa continuă să captiveze și să inspire, demonstrând puterea durabilă a miturilor în cultura noastră.