Câte stele din Calea Lactee mor în fiecare an?

Stelele mor în ritmuri diferite, în funcție de modul în care își încheie existența. Dar câte stele din Calea Lactee mor în fiecare an?

Atunci când privești stelele, vezi aceleași constelații pe care le vedeau grecii antici și chiar și primii vânători-culegători. Dar este, de asemenea, o privelişte în continuă schimbare, deoarece noi stele se nasc în mod constant, iar altele mor. De fapt, aceasta va fi soarta propriului nostru Soare peste aproximativ 5 miliarde de ani.

Dar cât de repede se schimbă cerul nopții, iar în galaxia noastră, Calea Lactee, câte stele mor în fiecare an?

Potrivit lui James De Buizer, cercetător științific la Search for Extraterrestrial Intelligence Institute (SETI – Institutul de Căutare a Vieţii Extraterestre), răspunsul la această întrebare este destul de complicat.^[sursa]

*Este dificil de stabilit câte stele din Calea Lactee mor anual*

Cum mor stelele

În primul rând, este util să clarificăm ce înseamnă pentru o stea să moară. Stelele sunt sfere enorme de gaz fierbinte susținute de fuziunea nucleară care transformă hidrogenul în heliu în interiorul nucleului. Stelele mor atunci când fuziunea nucleară se oprește. Există două moduri principale în care se poate întâmpla acest lucru, iar modul în care o stea moare depinde de masa sa.

În cazul stelelor cu masă mică, fuziunea nucleară se termină atunci când tot hidrogenul din miezul stelei este transformat în heliu. Fără căldura și presiunea ulterioară a fuziunii către exterior, steaua se prăbușește peste ea însăși. În timpul acestui colaps, presiunea asupra nucleului devine atât de intensă încât heliul rămas începe să fuzioneze în carbon și să elibereze energie, explică NASA. Atmosfera exterioară a stelei se umflă și devine roșiatică pentru a crea ceea ce se numește o gigantă roșie.^[sursa]

• CITEŞTE ŞI: Sfârşitul cumplit al împărătesei Octavia, sora şi soţia lui Nero, la ordinul acestuia, în urma unor acuzaţii false

În cele din urmă, steaua își pierde această atmosferă umflată, lăsând în urmă un obiect dens cunoscut sub numele de pitică albă. Aproximativ 97% dintre stelele din Calea Lactee, inclusiv Soarele, sunt destinate să devină pitice albe, a declarat De Buizer.

Astronomii pot vedea piticele albe deoarece acestea emit o semnătură luminoasă unică. Ei folosesc aceste informații, plus rata de formare a stelelor și numărul total de stele, pentru a calcula câte stele mor în fiecare an. Se estimează că se formează o pitică albă la fiecare doi ani, a spus De Buizer.

Pentru stelele care au o masă de opt sau mai multe ori mai mare decât cea a Soarelui, există un proces de moarte diferit. Aceste stele masive reprezintă doar aproximativ 3% din stelele din Calea Lactee, dar impactul lor este impresionant.

„Acestea sunt evenimentele cu adevărat violente și energetice pe care cred că unii oameni le-ar putea caracteriza drept moarte.”, a declarat Eric Borowski, absolvent de astrofizică la Louisiana State University.

Acest tip de stea fuzionează elemente din ce în ce mai grele în nucleul său, devenind în cele din urmă atât de masivă încât nu se mai poate susține singură în fața gravitației, a spus Borowski. Rezultatul este o explozie uriașă numită supernovă. Nucleul stelei continuă să existe fie ca o stea neutronică, fie ca o gaură neagră, potrivit NASA.

Ultima observație înregistrată a unei supernove în Calea Lactee a fost în 1604, însă astronomii estimează că o supernovă are loc o dată sau de două ori pe secol în galaxie.

Atunci de ce au trecut mai mult de 400 de ani de când nu a fost detectată una în galaxia noastră? Cele mai bune estimări ale astronomilor sunt complicate de forma Căii Lactee și de norii denși de gaz și praf.

• CITEŞTE ŞI: Mina de diamante Mir: nu s-a permis niciodată o investigaţie a naturii bizare a diamantelor din Mirny

„Ar putea exista supernove care să se producă de cealaltă parte a centrului galactic… dar sunt atât de multe lucruri între noi… încât nu le vom vedea.”, a declarat De Buizer.