Invazia de iepuri din Australia este considerată a fi „cea mai devastatoare invazie biologică” de pe continentul de la antipozi.
Ceea ce părea un gest simbolic, respectiv aducerea a 24 de iepuri pentru a fi eliberaţi pe un domeniu de vânătoare, avea să devină un dezastru ecologic în doar câteva decenii.
Când au ajuns iepurii în Australia
Prima expediţie europeană cunoscută în Australia datează din anul 1606. Ulterior, în luna ianuarie a anului 1788, o flotă englezească condusă de către căpitanul Arthur Phillip, formată din 11 vase, a ajuns în Golful Botany. Pasagerii, cu excepţia membrilor echipajului, erau deţinuti care au fost trimişi să pună bazele primei colonii penale europene pe continentul de la Antipozi.
Odată cu această călătorie, câteva perechi de iepuri au fost aduse de pasagerii de pe navele Primrose și Sirius. Iepurii au fost aduşi pentru a fi vânaţi în scopuri recreative și pentru a fi folosiţi ca sursă de hrană proaspătă. În principal, iepurii erau ţinuţi în cuşti.
O parte dintre urecheaţi au reuşit să scape şi s-au înmulţit rapid. Aceasta avea să devină prima problemă cu iepurii de pe continentul australian. Deşi s-au răspândit necontrolat şi au cauzat numeroase probleme, în cele din urmă autorităţile şi vânătorii au reuşit să stopeze înmulţirea iepurilor.
Invazia de iepuri din Australia: de la 24, la 10 miliarde
Mai târziu, în anul 1858, un colonist bogat, pe nume Thomas Austin, a adus 24 de iepuri sălbatici din Anglia, pe care i-a eliberat pe domeniul său din Melbourne pentru vânătoare.
Austin a dorit să recreeze atmosfera de vânătoare din țara sa natală și a considerat că iepurii nu vor face rău nimănui. Acesta a fost un gest care s-a dovedit a fi fatal, căci iepurii s-au înmulțit rapid și au invadat aproape tot continentul în mai puțin de 70 de ani. Cei 24 de iepuri aduşi de britanic s-au înmulţit rapid, iar populaţia a ajuns la peste 200 de milioane de exemplare.
Iepurii aduși de Thomas Austin au avut efecte negative asupra Australiei, atât din punct de vedere ecologic, cât și economic.
Efectele ecologice au inclus distrugerea culturilor și a terenurilor, fiind cauzată eroziunea solului. de asemenea, a fost afectată negativ agricultura și plantele în general, prin supra-pășunat și amenințarea vieții sălbatice native prin competiție pentru hrană și habitat. Efectele economice au constat în pierderi financiare pentru fermieri și cheltuieli mari pentru controlul populației de iepuri. Iepurii au devenit astfel o dăunătoare națională în Australia.[sursa]
Cum s-a rezolvat invazia de iepuri din Australia
Invazia de iepuri nu a fost rezolvată în totalitate. Iepurii au fost supuși unor metode de eradicare brutale, precum împușcarea, otrăvirea, construirea de garduri și chiar introducerea de boli virale.
Cea mai eficientă metodă a fost folosirea virusului mixomatozei, care a scăzut numărul de iepuri de la circa 600 de milioane, la 100 de milioane de exemplare în anii 1950. Totuși, iepurii au dezvoltat o rezistență la virus și au revenit la numere mari în anii 1990. O altă boală virală, numită hemoragie virală a iepurilor, a fost introdusă în anul 1995 și a redus din nou populația de iepuri de pe continentul australian. În prezent, se estimează că există între 200 și 300 de milioane de iepuri în Australia.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: