Nu știi niciodată când va veni următoarea ta cină în adâncul mării. Pentru a se asigura că nu ratează niciodată o masă, un peşte mai puţin cunoscut, denumit înghițitorul negru a dezvoltat un maxilar formidabil și o burtă asemănătoare unui balon şi astfel înghite o pradă mai mare decât el.
Înghițitorul negru (Chiasmodon niger) măsoară doar 25 de centimetri lungime, dar se știe că înghite pești de peste două ori mai mari decât lungimea sa și de 10 ori greutatea sa.
Unde trăieşte înghițitorul negru
Trăiește în multe părți ale oceanelor lumii, inclusiv în apele tropicale și temperate din Oceanul Atlantic, Pacific și Indian. Totuși, va trebui să te scufunzi foarte adânc pentru a găsi unul în viață. Specia trăiește de obicei la o adâncime cuprinsă între 700 și 3.000 de metri sub suprafața oceanului, la o adâncime la care lumina Soarelui se străduiește să ajungă.[sursa]
Înghițitorii negri sunt adaptați în mod remarcabil la viața în abisul pustiu. Asemenea unui avion de bombardament invizibil, corpul său este întunecat și fără solzi pentru a evita detectarea de către prădători și pradă deopotrivă.
Dacă peștele singuratic este suficient de norocos să găsească vreo pradă în mediul său necruțător, o va înghiți rapid cu gura sa larg deschisă. Pentru a împiedica victima înghițită să se sustragă din intestinele sale, gura este căptușită cu dinți ascuțiți și întrepătrunși care se îndreaptă spre interior, spre gât, acționând ca o capcană cu țepi.
Totuși, metoda sa odioasă de a mânca nu este perfectă. Foarte ocazional, înghițitorii negri pot fi găsiți plutind la suprafața apei cu stomacul aproape plin de gaze. Acest lucru se întâmplă atunci când prada înghițită este atât de mare încât începe să se descompună înainte ca gazda gurmandă să o poată digera.
Înghițitorul negru a fost observat pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea și apare într-un număr destul de mare de relatări scrise despre explorarea oceanelor din deceniile trecute. Una dintre cele mai pitorești descrieri istorice provine dintr-o carte din anul 1904 intitulată Creatures of the Sea (Creaturi ale mării) de Frank Thomas Bullen, un autor fascinant născut la Londra care a scris despre viața în largul mării.
Cum a fost descris înghițitorul negru
Acesta spune: „Următorul monstru care trebuie remarcat este un specimen foarte bun de chimeră de mare adâncime, Chiasmodon niger. Este un adevărat coșmar ca înfățișare, fiind în întregime de culoare neagră, cu o gură care îi despică capul lateral pe toată lungimea sa, astfel încât, în mod vulgar, când are gura larg deschisă, nu are profil.”
„Gura sa imensă este garnisită cu dinți la fel de eficienți, care nu se găsesc doar în maxilare, ci și pe cerul gurii. Dinții din față sunt croșetați și mobili, astfel încât, în timp ce pot fi împinși înăuntru pentru a permite intrarea prăzii, ei o împiedică în mod eficient să iasă. Această particularitate este explicată printr-o ușoară examinare a obiceiurilor alimentare ale creaturii. Ea poate înghiți și înghite pești întregi mai mari decât ea – ceea ce pare imposibil, dar nu este. Căci burta acestui atroce mâncăcios este ca o vezică de cauciuc indian, care poate fi extinsă în mod uimitor.”, a mai scris Bullen.
Chiar și în lumea actuală a explorării adâncurilor și a submersibilelor operate de la distanță, înghițitorii negri sunt rareori văzuţi în viață în habitatul lor natural. Având în vedere reputația lor terifiantă, poate că acest lucru nu este neapărat un lucru rău…
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
