Roxelana, sclava care a condus Imperiul Otoman, după căsătoria cu Suleiman Magnificul

Roxelana, pe numele său Alexandra Anastasia Lisowska, cunoscută sub titlul turcesc de Haseki Hürrem Sultan, a fost concubina, apoi soția sultanului Suleiman Magnificul. Hürrem înseamnă în limba turcă „nostimă, veselă” și i s-a spus astfel datorită simțului umorului care o făcea irezistibilă.

A fost unul dintre cele mai puternice personaje feminine din istoria Imperiului Otoman, fiind cea care a influențat prezența în politică a urmașelor sale. Datorită influenței sale în politică, a apărut perioada „Sultanatului Femeilor”, Hürrem Sultan fiind „fondatoarea” acestuia. Sultanatul Femeilor a început odată cu apariția în politică a Sultanei Hürrem și s-a încheiat la moartea lui Turhan Hatice Sultan, mama sultanului otoman Mehmed al IV-lea.

Roxelana, răpită chiar în ziua nunţii sale

Roxelana s-a născuta în anul 1500 (după unii) ori în anul 1505 (după alții), a fost fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiția ruteană, atunci aflată sub ocupaţia Poloniei. Tradiția ucraineană îi atribuie numele de Anastasia Lisowska și localitatea de naștere Rohatyn (azi Rohatîn). O legendă spune că tânăra Anastasia ar fi fost răpită de tătari chiar în ziua nunții sale.

Roxelana a fost adusă apoi pe piața de sclavi din Istanbul, de unde a fost cumpărată pentru haremul sultanului, nu înainte de a fi întâi vândută în Caffa. Haremul lui Suleiman, ca al majorității conducătorilor otomani, avea în componență patru concubine principale dintre care una avea să-i ofere un urmaş, pe lângă alte 300 de concubine. Ca şi Roxelana, femeile proveneau de obicei din prăzile de război ale otomanilor. În plus, majoritatea dintre acestea erau creştine.

Roxelana și-a petrecut primii ani de captivitate citind și cultivându-se, devenind astfel o bună cunoscătoare a lumii noi în care intrase. Creștinele captive tinere și frumoase vândute turcilor erau luate în haremuri și trebuiau să se convertească la islam. Istoricii otomani menționează că Roxelana a arătat un zel islamic deosebit. Ea chiar a construit o moschee în Istanbul. Ca o ironie, banii pentru moschee au fost adunați din taxele impuse pelerinilor creștini care vizitau locurile sfinte în Ierusalim.

Roxelana, de la sclavă la sultană

La început, Roxelana făcea parte straturilor inferioare ale haremului, dar la scurtă vreme şi-a început ascensiunea. Protejată de eunucul responsabil de harem şi de către mama sultanului, s-a străduit să-i câştige afecțiunea şi a devenit astfel favorita lui, câştigând titlul de „hasseki” (concubina favorită aleasă să dea naștere prinților sultanului, a doua ca importanță în harem după sultana-mamă).

De asemenea, a dobândit numele de Hurrem, însemnând „cea care râde”. Cea mai mare bogație a Roxelanei era mintea ei. Avea talentul de a-l întreține pe sultan cu felul său de a povesti, dându-i astfel, fără să pară, sfaturi.

Roxelana a devenit rapid una dintre favoritele sultanului, însoțindu-l la diverse evenimente publice. Tratamentul său special a atras ura consoartei Mahidevran, al cărei fiu Mustafa se presupune că ar fi trebuit să moştenească tronul Imperului. În anul 1541, un incendiu a distrus vechiul palat, iar haremul a fost mutat la Topkapî, în apropierea sultanului, începând era numită „Sultanatului Femeilor”. Apriga femeie a început din acest moment să-şi elimine rivalii.

Roxelana a profitat de influența asupra sultanului pentru a determina exilul lui Mahidevran şi Mustafa într-o provincie îndepărtată din Imperiu, la Manisa. Roxelana i-a dăruit sultanului un moştenitor la scurt timp după aceea, sperând să-l înlocuiască pe Mustafa ca urmaş. Mustafa a fost ulterior asasinat, de teama unei rebeliuni, întrucât în anul 1553 a fost interceptată o scrisoare falsă a prinţului prin care îi cerea ajutor şahului Persiei pentru a-l răsturna de pe tron pe tatal său.

Pe lângă aceasta, Roxelana l-a convins pe sultan că marele vizir Ibrahim era un trădător care complota pentru a-i lua puterea. Ibrahim, care se opunea legăturii dintre cei doi şi deținea într-adevăr un control destul de mare asupra Imperiului, a fost executat. Acesta o avusese însă pe Roxelana înaintea sultanului, sperând să-i intre în grații oferindu-i-o, dar se înşelase.

Eliminând astfel obstacolele, Roxelana a devenit concubina principală în harem. Suleiman i-a permis să rămână la curte alături de el deşi tradiția spunea că după majoratul moştenitorilor imperiali aceştia trebuie să plece împreună cu mama lor să guverneze provinciile periferice ale Imperiului Otoman şi să nu se mai întoarcă decât dacă este vorba despre urmaşul la tron. Cu abilitate, Roxelana l-a convins pe sultan să oprească ridicarea unui nou palat în care risca să fie închisă într-un nou harem, poruncindu-i în schimb arhitectului Sinan ridicarea moscheii Suleimaniye, în anul 1549.

Conducătoarea din umbră

Sclava ucraineană a reuşit astfel să facă ceva la care nicio altă femeie nu îndrăznise vreodată să spere. L-a convins pe Sulyman să o ia de soție. Legea islamică permitea unui sultan să-şi ia patru soții, pe lângă atâtea concubine câte îşi permitea să întrețină. Totuşi, până la Suleiman niciun conducător otoman nu se însurase. Căsătoria a încins spiritele şi în lumea islamică, şi în Europa creştină.

Odată măritată, Roxelana era asigurată că fiii săi vor deveni moştenitorii tronului otoman. Istoricul francez Bernard Le Bovier de Fontenelle a menţionat în opera sa felul în care Roxelana a obținut mariajul. Mai întâi a cerut să primească o educație în spiritul religiei musulmane, lucru pe care Suleiman l-a aprobat, iar apoi şi-a exprimat dorinta de a se converti, ceea ce l-a bucurat şi mai tare, hotărându-se să o elibereze. Cu toate acestea, după ceremonia de convertire religia nu îi mai permitea relații intime în afara căsătoriei, iar la trei zile sultanul a cedat şi a cerut-o de soție.

Ca sfetnic al padişahului în afacerile externe, se pare că opinia sa cântărea foarte greu în ceea ce priveşte relațiile internaționale. Două dintre scrisorile pe care le-a trimis regelui polonez Sigismund Augustus s-au păstrat şi datorită contribuțiilor sale Imperiul Otoman a păstrat relații paşnice cu Polonia.

Ambasadorii statelor europene i se adresau soției lui Suleiman şi chiar îi trimiteau cadouri. Unii istorici au afrimat că ar fi avut şi un rol important în oprirea raidurilor tătarilor din Crimeea în zona geografică din care Roxelana provenenea. În afara treburilor politice, ea se mai ocupă şi de susținerea unor proiecte edilitare, de la Mecca la Ierusalim, probabil luând-o ca model pentru acțiunile sale caritabile pe Zubaida, soția califului harun al-Rashid. Printre contribuțiile sale arhitectonice se numără o moschee, două şcoli sau un spital pentru femei lângă piața de sclavi din Istanbul.

Moartea Roxelanei

Roxelana a murit în data de 15 aprilie 1558, cu 8 ani înaintea sultanului, dar a lăsat în urmă povestea nemuritoare a sclavei care a ajuns să țină frâiele Imperiului Otoman.

Hurrem a fost înmormântată într-un mausoleu decorat cu faianță de Iznik, cu scene reprezentând Grădina Raiului, poate şi ca omagiu adus spiritului său vivace. Mausoleul se află lângă acela mai sobru al soțului său. A devenit personajul principal în numeroase picturi sau piese muzicale, printre care o simfonie de Haydn şi o operă de Sichynsky, romane, piese de teatru sau poezii.