Arlette Marcovici: destinul tragic al soţiei lui Corneliu Coposu

Arlette Marcovici și Corneliu Coposu s-au căsătorit în anul 1942, la  București, în prezența lui Iuliu Maniu și a altor lideri ai PNȚ. Din păcate, cei doi nu s-au bucurat de o viață fericită, devenind victime ale sistemului concentraţionar din România comunistă.

Arlette Marcovici şi Corneliu Coposu s-au cunoscut la Constanţa, în anul 1941. Tânărul îl însoţea pe marele om politic Iuliu Maniu care venea în oraşul de la malul mării să se întâlnească cu emisarii noştri stabiliţi la Cairo, care pregăteau ieşirea din război cu aliaţii. S-au cazat la Hotelul Francez, deţinut de familia Arlettei. „Tânăra era frumuşică foc, o blondă naturală, cu ochi albaştri, doar ce terminase liceul. Între cei doi a fost dragoste la prima vedere.“, după cum îşi amintea, Flavia Coposu, sora Seniorului.

Cum oraşul Constanţa era bombardat de ruşi, iar hotelul devenea o ţintă atunci când era luminat, familia Marcovici s-a mutat la Bucureşti, o ocazie perfectă pentru tânărul Corneliu Coposu să îi facă o curte asiduă. După mai puţin de doi ani s-au căsătorit, însă fericirea le-a fost de scurtă durată.

„Unde-i individa?“

În dimineaţa zilei de 13 iunie 1950, la poarta casei familiei Coposu din Bucureşti au apărut trei bărbaţi. Au deschis uşa cu violenţă şi au întrebat: „Unde-i individa?“. „Care individă?“, i-a întrebat mama lui Corneliu Coposu. „Nora dumneata!“.

Cei trei au ridicat-o pe Arlette Coposu şi au plecat, nu înainte de a-i pune pe cei prezenţi în casă să semneze un angajament că nu vor spune nimănui despre faptul că tânăra a fost luată.

Corneliu Coposu era deja arestat după „Înscenarea de la Tămădău“, din dimineaţa zilei de 14 iulie 1947, când un grup de fruntaşi naţional-ţărănişti a fost surprins de autorităţile comuniste pe câmpul de la Tămădău, în timp ce încerca să se îmbarce în două avioane IAR-39, cu scopul de a fugi peste graniţă.

Familia nu a aflat de Arlette nimic timp de 14 ani: nici unde a fost dusă, nici pentru ce.

Acuzată de spionaj în favoarea Franței

După mulți ani de la Revoluție, cercetând arhivele, istoricii au pus cap la cap arhivele vremii și au descoperit de ce a fost acuzată soția Seniorului. Arlette Coposu era acuzată de spionaj în favoarea Franţei şi a fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică şi confiscarea totală a averii pentru complicitate la „crimă de înaltă trădare“.

Tânăra frecventa Biblioteca franceză, care iniţial a avut sediul la şosea, apoi s-a mutat pe Bulevardul Dacia, pentru a împrumuta cărţi. „Vorbind perfect franceza, pentru că asta era limba ei maternă, a intrat în relaţii cu custodele de acolo. Dar nu ştim dacă ea a fost arestată pentru acest lucru sau pentru că era soţia lui Cornel.“, a mai spus Flavia Coposu.

Procesul, în care în boxa acuzaţilor se aflau nu mai puţin de 70 de persoane, s-a judecat în spatele uşilor închise, povestea Flavia Coposu. „Nu ne-am putut nici măcar apropia de Tribunal. Mai târziu, am aflat de la avocata din oficiu că erau acolo de toate naţiile şi toate categoriile: de la popi şi călugăriţe, la instructoare de la şcolile franceze. Condamnaţii nu se cunoşteau unii cu alţii, însă toţi au fost acuzaţi că au vrut să dărâme ordinea socialistă“, şi-a mai amintit Flavia Coposu.^[sursa]

În cazul Arlettei Coposu, probabil că mai mult decât acuzaţiile presupusului spionaj pentru Legaţia Franţei, la condamnarea sa a atârnat greu faptul că era soţia lui Corneliu Coposu.

Arlette Marcovici, eliberată după 14 ani

Așa se face că Arlette a fost condamnată și a trecut prin mai multe închisori: Malmaison, Jilava, Văcăreşti, Mislea, Miercurea Ciuc şi Oradea. A fost eliberată după 14 ani, bolnavă de cancer. Chiar și așa, a doua zi după eliberare, a vrut să meargă în Bărăgan, acolo unde Corneliu Coposu avea domiciliu obligatoriu, dar nu i s-a dat voie pentru că nu avea buletin.

Cei doi s-au revăzut la 28 aprilie 1964, ziua în care s-a întors Corneliu Coposu din domiciliul obligatoriu. Cuplul regăsit, puternic afectat de regimul sever din închisorile regimului comunist – ambii cu o sănătate precară, Corneliu Coposu era profund emaciat, ajungând la o greutate de 51 kg, de la cele 114 kg de la momentul arestării, primea la scurtă vreme de la eliberare o nouă lovitură, odată cu boala incurabilă a soției, ce avea să îi aducă sfârșitul Arlettei în decembrie 1966, la mai puțin de trei ani de la eliberarea din închisoare.

Arlette Coposu a murit în a treia zi de Crăciun a anului 1966. Avea doar 51 de ani. A fost înmormântată în Cimitirul Bellu Catolic, în cripta familiei sale. În anul 1995, în acelaşi cimitir a fost îngropat şi Corneliu Coposu.